Emmy Hennings, avant la lettre

Cabaretul Voltaire în Zürich, locul de naștere al Dadaismului, prezintă până la 22 septembrie o expoziție cu dublu focus. Tânăra artistă Sitara Abuzar Ghazawi originară din Afganistan care locuiește și lucrează în Zürich intră în dialog cu Emmy Hennings ­ originară din Germania, actriță, artistă, scriitoare și membră fondatoare a mișcării Dada. După cum arată noua directoare a cabaretului, doamna Salome Hohl, cele două creatoare se întâlnesc peste timp și spațiu în prezența unor elemente comune: intuiție, limbaj poetic, motive florale, lanțuri și libertate, jocuri de umbre și lumini. Relativ restrânsă în volum și substanță, expoziția se remarcă în principal ca un semnal. Ea atrage atenția asupra tinerei artiste de origine afgană și asupra contribuției lui Emmy Hennings la istoria artei și literaturii secolului XX.

Curatoare și creatoare, Sitara Abuzar Ghazawi își prezintă vitrinele-mese supraelevate și cele aplicate pe perete cu o dublă funcție: sculpturală și informativă. Ele expun publicații și picturi din opera lui Emmy Hennings intercalate cu simboluri florale a căror semnificație rămâne voit ambivalentă: pornind de la noblețe și eleganță până la banalitate și kitsch.

Pentru mine, marcantă a fost descoperirea lui Emmy Hennings și a operei sale multifațetate. Născută în nordul Germaniei, își începe voiajul vieții la 18 ani, alăturându-se unei trupe de actori ambulanți. Se căsătorește cu un membru al grupei, are un copil pe care îl dă părinților să-l crească, divorțează și își continuă chemarea lăuntrică. Călătorește de-a lungul Germaniei în cercurile boeme, jucând, improvizând, scriind, publicând și explorându-și peste limite, cu trupul și sufletul, propria identitate. Ulterior, se căsătorește în Elveția cu poetul și actorul german Hugo Ball. După retragerea din mișcarea dadaistă, duc împreună o viață retrasă, dedicată misticismului. Parafrazând dictonul antic, nimic din ceea ce este omenesc nu pare a-i fi fost străin lui Emmy: amor, alcool, droguri, prostituție, închisoare, dar și artă, teatru, volume de lirică și proză la edituri importante, poză și muză pentru pictori și, firește, inima unei mișcări culturale internaționale. La vremea la care sufragetele luptau pentru dreptul de vot, Emmy a fost pur și simplu emancipată. Feministă înaintea feminismului, a trăit, sondat și creat concentrându-se în principal pe universul său interior. Și-a urmat cu tenacitate instinctele, impulsurile și imaginația, transformând arta în viață și viața în artă. Nu aș recomanda-o ca un model de urmat. Nici nu ar fi posibil, unici și irepetabili cum suntem. Consider însă exemplară opera sa puțin cunoscută și fragila consecvență cu care și-a cercetat individualitatea și potențialul artistic-existențial departe de orice conformitate socială sau modă trecătoare.