Există şi în kitsch niveluri de profunzime. Retrospectivă Cindy Sherman în cadrul Fundaţiei Louis Vuitton, Paris

Fotografiile lui Gilbert et Georges, care, în spatele aparenţei de bâlci, poartă invariabil un mesaj structurat şi cizelat, adaptat subiectului, nu sunt nicidecum similare cu cerbul semi-profil ţinând Luna între coarne pe peretele bucătăriei. Există şi straturi intermediare. Cindy Sherman constituie singură un astfel de strat. Estetica este minunat colorată. Personajul – majoritarmente unic – este ea însăşi, cu modificări de faţadă care ar trebui să sugereze capacitatea de ubicuitate. Mesajul lasă o mare libertate de interpretare privitorului. Personal, mi-am imaginat un film „scris” de Kim Kardashian, că tot era plătită să joace şi nu mai rămăseseră bani şi pentru scenarist.

Seriile de supe Campbell devin prin comparaţie subtilităţi conceptuale intens filozofice. Există excepţii, minore din punct de vedere artistic. Privirile, de exemplu. O retrospectivă din care ies în evidenţă câteva priviri… sărăcuţ… Apoteoza este atinsă în seria de tapiserii executate cu migală şi fir aurit după fotografiile astrului necontestat. Cerbul se înfioară şi se retrage învins, de pe peretele bucătăriei.

Sper ca posteritatea să reţină din producţia epocii actuale şi altceva. Totuşi, vizita se justifică, kitsch-ul gratuit are locul lui în peisaj, reflectă perfect o anumită stare de vid inspiraţional socialmente-indus. Rămâne opţiunea arhitecturală: putem privi dincolo de Cindy Sherman, spre pânzele de corabie umflate de vânt pe care Frank Gehry le-a aşezat în Bois de Boulogne.

 

Expoziţia Cindy Sherman at the Fondation poate fi vizitată până pe 03.01.2021. Mai multe detalii pe www.fondationlouisvuitton.fr