Feminin/masculin. Cecilia Cuțescu-Storck, de (re)descoperit la Art Safari
Text: Iuliana Dumitru; Foto: courtesy of Art Safari
„Îmi aduc aminte cu câtă râvnă și cu cât curaj mă așezam în fața modelelor și a pânzelor începute! Când le socoteam nereușite, îmi părea că nu știu nimic, dar altădată, mulțumită de mine, mă întrebam cu o mirare copilărească de ce nu sunt mai mult apreciată?”
Într-o ediție dedicată (temei) femeilor și femininului, din programul Art Safari face parte și o discretă expoziție ce conturează profilul creator al Ceciliei Cuțescu-Storck (1879-1969), restituind totodată rolul proeminent al artistei în câmpul cultural al epocii, într-o vreme în care femeile își câștigau cu greu încă recunoașterea artistică și intelectuală.
Talentată de timpuriu, cu studii la München și la Paris și activă pe scena artistică pariziană a începutului de secol XX, Cecilia Cuțescu revine în țară în 1906, iar 3 ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic Storck. 1916 va fi un an semnificativ: devine prima femeie profesor din Europa care predă la o universitate de artă (Academia de Arte Frumoase din București, catedra de Arte Decorative), iar împreună cu Olga Greceanu și Nina Arbore, înființează „Asociaţia femeilor pictore şi sculptore”, datorită căreia numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Începe, deci, ceea ce putem numi etapa de maturitate și consacrare, cu frecvente participări la expoziții din țară și din străinătate, cu premii și distincții, cu lucrări monumentale (fresce de mari dimensiuni, existente și azi) și în general cu o activitate intensă pe multe planuri.
Opera Ceciliei Cuțescu-Storck emană vigoare și forță interioară, chiar și atunci când liniile par să țină de domeniul grațiosului și diafanului – sau al „decorativului”, dimensiune estetică la a cărei emancipare a contribuit de asemenea. Temele și motivele sale predilecte – carnalul, spiritualul, umanul, vegetalul – nu sunt redate pur și simplu în figurativitatea lor (deși ele rămân prin excelență figurative), ci explorate în logica unui nevăzut ce se deschide dincolo de ele, polarizat și ambiguu. De aceea, în pictura ei, figurile și trupurile sunt și ceea ce se vede, și ceea ce nu se vede – un fel de mister, de reverie, de regresie le umbrește sau le luminează, însă nu în sensul unor psihologii a stărilor, ci mai degrabă într-un plan simbolic sau parabolic. Cred că tocmai această indeterminare amplifică senzualitatea, atât de recognoscibilă, a picturii ei. Iar expoziția reușește, într-o desfășurare restrânsă, intimă și reflexivă, să surprindă universul personal și profesional al acestei artiste complete.
„Când Gabriela avea doar câteva luni, ne-am mutat în casa nouă din str. Vasile Alecsandri, imobil spațios, cu un interior primitor, frumos prin armonia proporțiilor și prin decorație. Soțul meu a executat sculptura decorativă în exterior, iar eu am împodobit-o în interior cu picturi murale. Îmi amintesc fervoarea cu care am început studiile pentru pictura holului. Am lucrat mai bine de un an la aceste picturi. Studiile pentru vegetație le-am făcut în serele de plante de la Șosea. Ce aspect comic trebuie să fi avut pornind în fiece zi încărcată cu suluri de hârtie de câte 3-4 metri, cu cărbune de desen și hârtie de calc, întovărășită de Salomeea (femeia ce-mi ajuta cu căruciorul fetiței). Odată ajunsă la șosea, mă instalam la lucru. Improvizam un șevalet lângă fântâna al cărei murmur îmi plăcea să-l ascult. În bazin erau ghivece pline cu o broderie verde de plante delicate ce se clătinau sub broboanele de apă. Salomeea așeza căruțul lângă mine, iar când sosea ora alăptatului, murdară de cărbune pe mâini, îi ceream să-mi așeze copilița la sân și, în timp ce sugea, o priveam cu mulțumirea oricărei mame.”
Citate din „O viață dăruită artei”, autobiografia artistei
Expoziția Cecilia Cuțescu-Storck. Prima femeie profesor de artă din Europa este curatoriată de Ana Maria Măciucă-Pufu, muzeograf la Pinacoteca Muzeului Municipiului București, și este deschisă la Art Safari până în 15 decembrie, cu o scenografie semnată de Cosmin Florea. Nu uitați să vizitați și Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, din Str. Vasile Alecsandri 16, București.