Cultura gustului: 3 ipostaze originale
[mp_row]
[mp_span col=”3″]
[mp_text]
Text: Ioana Păunescu
Foto: Cave Mont Blanc, Nemo’s Garden,
Orange Fiber, Ioana Păunescu
[/mp_text]
[/mp_span]
[mp_span col=”9″]
Modul nostru de a gândi, setările, limitările şi prejudecăţile sunt, de fapt, adevăratul obstacol – şi nu natura. „Am reuşit să urcăm pe cei mai înalţi munţi, însă depăşirea clişeelor mentale rămâne urcuşul cel mai abrupt” povesteşte Mauro Jaccod, din Valle d’Aosta, descriind astfel ideea sa, excentrică dar absolut viabilă, de a cultiva struguri şi de a obţine vinuri de calitate printre gheţarii de pe Mont Blanc.
Trei hobby-uri au devenit trei business-uri şi, totodată, şi alternative originale şi sustenabile: de la ascensiuni alpine la vinărie, de la scufundări marine la cultivarea busuiocului şi, respectiv, de la fashion design la reciclarea portocalelor, e o cale mult mai scurtă decât am putea crede la o primă vedere.
Mai mult chiar, cele trei hobby-uri despre care povestim mai jos au ajuns până la Expoziţia mondială, ca parte din cartea de vizită pe care Italia o prezintă, cu mândrie, întregii lumi.
___________________________________________
Vinul din inima gheţarilor
Mauro Jaccod a descoperit traseele din Mont Blanc ca alpinist pasionat. Şi a încercat să combine această pasiune cu cea pentru vinuri.
Valle d’Aosta, regiunea italiană de la poalele Alpilor, are o veche tradiţie viticolă, în ciuda climatului rece şi a pantelor abrupte şi stâncoase. Soiul local de struguri, Prié Blanc, este unul special şi specific locului, adus aici de pe vremea Imperiului roman.
În 1983, la iniţiativa lui Mauro Jaccod şi cu ajutorul administraţiei locale, a fost înfiinţată cooperativa Cave du Vin Blanc de Morgex et de La Salle, care cuprinde cam 20 de hectare de viţă, cultivate la o altitudine între 900 şi 1200 de metri, plus vinăria propriu-zisă şi cavele pentru păstrarea vinului, acestea din urmă la o altitudine de nu mai puţin de 2173 de metri (chiar lângă elegantul punct terminus al telecabinei, Pavillon du Mont Fréty).
Echipa este formată din cultivatori locali plus oameni care nu aveau, iniţial, niciun fel de legătură cu vinul, însă aveau determinarea necesară pentru a face faţă provocării: „povestea, spune mai departe Mauro, a început, pentru mine, din pură curiozitate. Bineînţeles că ceea ce facem nu-i deloc uşor dar, odată depăşite limitele, noi uşi ni s-au deschis şi, astfel, aventura continuă”.
___________________________________________
Chaudelune – un vin alb de culoare galben-aurie, cu un buchet în care se simt note de oregano, cimbru, mentă, miere şi, la final, de rododendron şi caise – este păstrat în butoaie de stejar şi fermentat folosind două tehnici, teoretic, diferite, şi anume: cea a gheţii (Ice Wine în engleză sau Eiswein, în germană), tehnică de sorginte germanică şi atestată, în această zonă a Italiei, încă din 1816, respectiv cea mediteraneană sau oxidativă.
Vinul de gheaţă este produs, în general, din struguri lăsaţi până în decembrie sau chiar ianuarie – una din condiţiile recoltării este o temperatură de cel puţin minus 7˚C. După presarea boabelor, apa îngheţată din boabe este înlăturată şi se obţine o esenţă dulce care mai are de parcurs, apoi, un lung proces de fermentaţie până să ajungă la stadiul final de vin. Este printre cele mai rare şi mai scumpe vinuri, atât din cauza gradului mare de dificultate în a-l obţine – nu fiecare an permite culesul în condiţiile necesare unui vin de gheaţă – cât şi din cauza procesului tehnologic amplu.
___________________________________________
Vinurile Estremi au o culoare galben-pai cu tente de verzui, un buchet cu delicate note de ananas şi de coajă de lămâie, alături de o notă distinctă de cremene, şi un gust uşor efervescent şi mineral (producătorii pun accentul pe nota specifică de granit).
___________________________________________
Piagne este un vin alb produs la 1050 de metri altitudine, are un buchet cu note delicate de ierburi alpine şi hamei, combinat cu accente de cremene, iar gustul – proaspăt, cu note minerale distincte combinate cu migdale dulci, fân şi cedru.
___________________________________________
Cuvée des Guides, un vin spumant cu „note minerale extrem de specifice” după cum subliniază producătorul, are parte de un prim proces de fermentare în butoaie de inox, după care este lăsat în cavele experimentale construite la 2590 de metri altitudine. Primul degorgement are loc de-abia 15 luni mai târziu.
___________________________________________
Grădinile lui Nemo
Trecem acum la o zonă cu climă mai blândă şi anume în Liguria, acolo unde Sergio Gamberini cultivă busuioc. Nimic atipic pentru ţara sosului pesto. Doar că Sergio a mers puţin mai departe şi a cultivat plantele – sub apă.
„Sunt câteva obstacole evidente: presiunea subacvatică e mult mai mare decât cea atmosferică. Condiţiile generale sunt complet diferite, la fel ca şi formele de viaţă, de altfel. Imaginaţi-vă feţele pe care le-au făcut cei cărora le-am povestit idea!” continuă Sergio. Şi, cu toate astea, Nemo’s Garden a început să se dezvolte, treptat, sub forma unor biosfere scufundate în apă, timp de trei luni pe an.
Pe întreg parcursul verii, apa coastei de nord a Mediteranei are o temperatură constantă de 25˚C şi, mai mult, nu prezintă diferenţe majore între zi şi noapte (spre deosebire, de exemplu, de „zonele de coastă deşertică, acolo unde cultivarea pământului e imposibilă datorită diferenţelor prea mari de temperatură”) iar, în interiorul bulelor de plastic, temperatura ajunge chiar şi la 29 ˚C ceea ce, alături de gradul mare de umiditate, face ca plantele să crească mult mai rapid.
Următorul pas al lui Sergio, scufundător pasionat (dorinţa de a lega hobby-ul de business a fost, practic, cea care a dus la ideea cultivării subacvatice) este de a testa salata verde şi a ciupercile. Şi, mai ales, de a obţine, la final, un preţ competitiv.
___________________________________________
Fibre textile din portocale de Sicilia
O altă idee originală, de data asta legată şi de reciclare şi de folosirea înţeleaptă a resurselor, vine tocmai din sudul Italiei. Pe scurt: Etică + Estetică = Fashion sustenabil.
„Sunt Enrica şi, ca studentă, am împărţit un apartament în Milano cu prietena mea Adriana. Mai mult, acum suntem parteneri, pentru că am împărţit şi acelaşi vis, şi anume de a crea textile într-un mod diferit, mai exact folosind reziduurile din urma procesării portocalelor de Sicilia”.
„Industria agricolă produce mai bine de 700 000 de tone de reziduuri de portocale. Anual.” mai explică ea – suficient pentru a ne putea face o imagine despre amploarea pe care ideea Orange Fiber o poate avea, în scurt timp.
În septembrie 2014 au fost prezentate deja, la Milano, primele astfel de ţesături realizate integral din portocale, respectiv mixate cu fir de mătase.
___________________________________________
Aceste iniţiative sunt prezentate în cadrul expoziţiei „Puterea limitei” din Palazzo Italia, EXPO 2015. Iar despre imaginea arhitecturală a Palazzo Italia, puteţi afla mai multe în numărul de igloo de vară.
[/mp_span]
[/mp_row]