Food for the Eyes: mâncare și fotografie

Începuturile fotografiei culinare – în care, deci, mâncarea este chiar subiectul central – datează de pe la mijlocul secolului XIX și se leagă de preluarea și apoi reinterpretarea vechii tradiții a „naturii moarte” din pictură. Pe la 1880, fotografiile cu aranjamente din fructe cărnoase și exotice erau, de pildă, extrem de apreciate în rândul occidentalilor înstăriți, care le păstrau drept suveniruri ale unor teritorii necunoscute și fascinante.

În anii 1920 se simt deja nuanțe experimentale în fotografia culinară (vezi Paul Strand sau Edward Steichen), sub influența picturii moderniste (Cézanne, Matisse, Picasso); fructele sau legumele fotografiate creează mai degrabă forme și compoziții abstracte, stilizate. Reprezentarea fotografică a mâncărurilor și alimentelor rămâne în continuare în sfera artei.

Anii ’30-’40 marchează începuturile fotografiei culinare comerciale. Imaginile – acum colorate, vibrante – trebuie să și vândă. Apar cărțile de bucate cu ilustrații vii, revistele pentru femei, publicațiile de lifestyle, reclamele glossy – deci un nou univers, un nou limbaj al fanteziilor și dorințelor (care au sau nu de-a face cu mâncarea în sine).

Urmează câteva decenii de imagine teatrală, ludică și flamboaiantă, ca apoi, în special după ’90, fotografia culinară să-și recapete referențialitatea și dimensiunea documentară; mâncarea e reprezentată limpede, natural, relaxat și apetisant: pare să redevină, astfel, comestibilă. Iar cărțile de bucate devin obiecte somptuoase, albume de artă, atlase de gusturi și texturi, obiecte de colecție, mai ales după 2000, când oamenii caută resurse gastronomice pe internet și mai puțin în cărți. (Și tot așa, până azi, în epoca Instagram-ului – inevitabil excesivă și banală. Să nu facem deci teoria toast-ului cu avocado și a latte art-ului.)

Despre toate astea și despre felul în care fotografia culinară reflectă cine suntem (context social/istoric/politic, identitate, valori, plăceri, neputințe, excese și temeri, fetișuri și tabuuri etc.) vorbește expoziția Food for the Eyes. The Story of Food in Photography, deschisă la C/O Berlin în perioada 8 iunie – 7 septembrie 2019.

Weegee, 1940 © Weegee/International Center of Photography. Courtesy Ira & Suzanne Richer
Weegee, 1940 © Weegee/International Center of Photography. Courtesy Ira & Suzanne Richer

Expoziția urmărește o cronologie laxă și e structurată în trei secțiuni: Still Life (sau reinventând maniera „naturilor moarte”, de ieri și de azi), Around the Table (sau ce înseamnă a mânca împreună, în epoci și contexte diferite) și Playing with Food (despre tot ce poți face și stârni cu mâncarea… atunci când nu e de mâncat).

Stânga: Ouka Leele, Peluquería, 1979, C-Print © Ouka Leele; Dreapta: Vik Muniz, Double Mona Lisa, After Warhol (Peanut Butter + Jelly) © Vik Muniz/VAGA, NY
Stânga: Ouka Leele, Peluquería, 1979, C-Print © Ouka Leele; Dreapta: Vik Muniz, Double Mona Lisa, After Warhol (Peanut Butter + Jelly) © Vik Muniz/VAGA, NY

Food for the Eyes. The Story of Food in Photography aduce laolaltă lucrările unor cunoscuți și extrem de diverși fotografi, precum: Nobuyoshi Araki, Peter Fischli, David Weiss, Nan Goldin, Rinko Kawauchi, Laura Letinsky, Martin Parr, Irving Penn, Martha Rosler, Cindy Sherman, Stephen Shore, Wolfgang Tillmans ș.a.

Curatori: Susan Bright & Denise Wolff. Expoziție organizată de Aperture Foundation, New York, în colaborare cu C/O Berlin.

De citit și văzut: Susan Bright, Feast for the Eye. The Story of Food in Photography, Aperture, 2017.

webimg_4659

Banchiza de vară te trimite la Summer Well.

Noi avem 1 abonament dublu de dat, tu scapă-ne de el!

VEZI OFERTA