Forme de continuitate. Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Zaragoza
ARHITECTURĂ: Magén Arquitectos TEXT: Iuliana Dumitru FOTO: Rubén Pérez Bescós
Din destinul și prestigiul universităților fac parte atât ideea de tradiție și continuitate, cât și încercarea de ancorare relevantă în prezent. Iar de aici nu rezultă neapărat o dinamică tensionată – este cazul Facultății de Filosofie și Litere a Universității din Zaragoza, reabilitată și extinsă de biroul Magén Arquitectos, într-un scenariu care celebrează în termeni noi o imagine arhitecturală moștenită.
Clădirea Facultății de Filosofie și Litere a fost finalizată 1941, fiind prima construcție din campusul San Francisco al Universității Zaragoza. Proiectată de Regino Borobio și José Beltrán, are o desfășurare longitudinală amplă, masivă, cu o dispunere simetrică. Tema de proiectare pentru Magén Arquitectos, care au câștigat competiția publică din 2016, a avut ca principiu fundamental continuitatea – între clădirea istorică, cu imaginea ei puternică, și un nou corp, complementar, care să respecte angajamentele de sustenabilitate ale instituției și să reflecte o anumită idee de comunitate, întâlnire și schimb, spre care aspiră în general mediul universitar.

Intervențiile asupra clădirii existente au fost complexe, constând în: conservarea și punerea în valoare a trăsăturilor arhitecturale definitorii; curățarea și restaurarea fațadelor; lucrări profunde de consolidare; optimizarea performanței energetice și implementarea de noi tehnologii în acest sens; reconfigurarea completă a etajelor, pentru a recupera cât mai mult din structura inițială a interioarelor; îmbunățățirea circulației, accesului și comunicării dintre diferitele zone ale campusului.

Noul corp a trebuit să asigure o continuitate materială și simbolică nu doar față de clădirea existentă, cu care e direct și cel mai vizibil conectată, ci față de un întreg conglomerat de structuri ale campusului și ale vecinităților, urmând astfel ceea ce arhitecții au numit „regulile unui joc deja definit”. Există o continuitate volumetrică ce oglindește aliniamentele, retragerile și decalările clădirii-model, în timp ce înălțimea corpului-extensie scade pe anumite laturi – spre zona pietonală din campus și spre stradă –, pentru a crea senzația unei inserții mai blânde, la scară umană. Noua clădire reușește totodată să aibă o prezență de sine stătătoare, solidă și atemporală, cu un caracter abstract, fără a fi însă rece, datorită culorii și tactilității cărămizii de la nivelul fațadelor. Tectonica liniară a acestora și compoziția ritmică din pilaștri, prinși între plăci orizontale de beton alb, trimit la o reprezentare esențializată a însuși procesului de construcție – ca stivuire de elemente simple.

La interior, proiectul rămâne consecvent, creând o distribuție clară și rațională, cu spații de lucru comune, generoase și confortabile, variate și extrem de luminoase. Un fel de agora acoperită servește ca loc multifuncțional, de întâlnire, de socializare, de studiu sau de relaxare.

O altă componentă fundamentală a proiectului a fost sustenabilitatea – văzută nu doar ca o decizie motivată arhitectural și inginerește, ci chiar parte din etosul universității, preocupată să ofere mai mult decât un spațiu fizic pentru cercetare și cunoaștere. Astfel, clădirea-extensie îndeplinește standardele nZEB și obține eficiență energetică atât prin măsuri pasive (legate de tipuri de materiale folosite), cât și active (producția de energie regenerabilă prin panouri hibride și acumulare sezonieră, încălzire geotermală în circuit deschis cu condensarea apei din puțuri, încălzire aerotermală, puțuri canadiene ș.a.).

PROIECT: Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Zaragoza; AMPLASAMENT: Campusul universitar San Francisco, Zaragoza, Spania; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ DESFĂȘURATĂ: 22 096,68 mp; ARHITECTURĂ: Magén Arquitectos; FINALIZAT: 2021
Articol publicat în igloo #222 / Orașe în declin / octombrie – noiembrie 2024