GaiaMotherTree. Copacul-sculptură imaginat de Ernesto Neto
În vara aceasta, în gara centrală din Zürich s-a instalat, timp de o lună, GaiaMotherTree, o sculptură uriașă, operă a artistului brazilian Ernesto Neto în parteneriat cu Fondation Beyeler. Structuri moi, organice, transparență plină de culoare și surpriză – așa ar putea fi descrise, pe scurt, intervențiile sculpturale în spațiul public ale lui Ernesto Neto. Atras de spiritualitate, ecologie și sustenabilitate, Neto țese, de cele mai multe ori, cu materiale și tehnici neobișnuite, povești sclupturale menite să ne reamintească lucruri esențiale.
În tumultul unei gări cum este cea din Zürich, artistul, ne invită la răgaz și intimitate. Inspirat de zeița Gaia, care reprezenta pământul în mitologia greacă, GaiaMotherTree a fost realizat exclusiv manual. Ajutat de echipa sa, Neto a împletit nu mai puțin de 10 220 de metri de benzi colorate din bumbac care au devenit o imensă țesătură-plasă transparentă. Forma este cea a unui arbore gigantic de 20 m înălțime, cu o coroană ce se întinde pe o arie de 40 x 28 de metri. Imensul și delicatul copac este susținut de contragreutăți care atârnă precum crengile unei sălcii și sunt fixate de grinzile metalice ale acoperișului
gării.
Și pentru că relația cu natura este emblematică în operele lui Neto, instalația este ancorată la sol cu ajutorul a 840 de kilograme de pământ. O structură la fel de eterică marchează intrarea în copacul-mamă, unde o bancă circulară ce amintește de silueta unui șarpe, și plantele prezente fac trimitere la începuturile lui Adam și Evei. Meditația și interacțiunea devin prilej de tihnă și conexiuni.
Și pentru că experiența este una sinestezică, brațele-crengi care coboară din tavan învăluind copacul sunt pline cu semințe și mirodenii (în total 420 de kg). Chimion, piper negru, turmeric și cuișoare se înlănțuie în acest simbolic copac al cunoașterii și fertilității deopotrivă. GaiaMotherTree a marcat ocazia unei interacțiuni simbolice cu natura și oamenii, devenind un loc fecund al întâlnirilor, schimbului de idei și al privirii către un viitor problematic al planetei.
Articol apărut în igloo 185 / aug-sep 2018