Galeria Bruno Bischofberger

În fiecare an în luna iunie, pe durata renumitului târg de artă de la Basel, Elveția, au loc în împrejurimi evenimente culturale colaterale.
Anul acesta, în mod excepțional, și-a deschis porțile pentru public una dintre cele mai semnificative galerii de artă pop pe plan mondial: Galeria Bruno Bischofberger.

Contrar așteptărilor părinților săi medici, Bruno Bischofberger a absolvit la începutul anilor ’60 istoria artei, cu un titlu de doctor în arta folclorică elvețiană. Aceasta a rămas până în prezent una dintre marile sale pasiuni. Curând după aceea însă, el a deschis în Zürich prima sa galerie de artă pop. Timp de mai multe decenii, el a promovat în Elveția și Europa importante personalități artistice ale timpului: Andy Warhol, Roy Lichtenstein, Robert Rauschenberg, Jasper Johns, Tom Wesselmann, Gerhard Richter, Jean Tanguely, precum și artiști minimaliști și conceptuali faimoși în anii ’70 cum ar fi On Kawara, Joseph Kosuth, Sol LeWitt, Bruce Nauman, dar și artiști ai modernismului clasic cum ar fi Picasso, Matisse sau Léger. În deceniul ’80, a adăugat noi nume devenite celebre printre care David Salle, Francesco Clemente, Enzo Cucchi, George Condo.
Cea mai renumită din legăturile pe care le-a avut cu artiștii pe care i-a promovat a fost cea cu Andy Warhol și, ulterior, cu Jean-Michel Basquiat. Prietenia cu Andy Warhol a concretizat-o printre altele și într-o carte pe care autorul o consideră cea mai importantă contribuție a sa la propagarea artei pop. Această prietenie este redată pe larg și în binecunoscutul film „Basquiat” al regizorului și pictorului american Julian Schnabel.

Pasiunea de colecționar și negustor nu s-a limitat însă la acest domeniu. Bruno Bischofberger deține un ansamblu remarcabil de artă populară. Împreună cu soția sa Christina, el a colecționat de asemenea mobilă, textile, bijuterie, afișe, fotografie precum și piese exclusive de ceramică și sticlă finlandeză.

Aflate în diverse depozite în Zürich și împrejurimi, prețioasele sale exponate au dorit la un moment dat un spațiu al lor. Pentru aceasta, Domnul Bischofberger a achiziționat acum două decenii în împrejurimile Zürichului incinta unei foste fabrici de elemente metalice cu mai multe hale de lucru. În aceeași perioadă, fiica colecționarului împreună cu soțul ei au absolvit arhitectura. Astfel, planul de recondiționare a întregului ansamblu a rămas, cum s-ar spune, în familie, ceea ce nu s-a dovedit a fi întotdeauna o sarcină ușoară. Această grandioasă și unică șansă pentru niște începători a fost de la bun început acompaniată de multe semne de întrebare. Supuși pe de o parte imperativelor clientului, iar pe de alta caracteristicilor sitului, cuplul de arhitecți a renunțat la ideea unui „master plan” integrativ. Încredințat cu acest multiplu proiect pe cât de neconvențional pe atât de amplu, duoul Baier-Bischofberger a urmat în mod organic o procedură de creștere succesivă prin reconstrucția individuală a fiecărei hale.

Termenul „reconstrucție” s-a impus de la bun început. Din punct de vedere legal, dacă ar fi dărâmat clădirile existente, nu ar mai fi avut permisiunea de construi în mari dimensiuni. Fosta zonă industrială a devenit între timp rezidențială, cu restricții de cubaj și înălțime. Singura modalitate de a acomoda spațiile ample impuse de operele colecționarului a fost de a păstra structura de bază a halelor existente.

Prima clădire, construită între 2005-2007, a fost concepută ca galerie pentru tablouri de mari proporții, birouri și săli individuale de recepționare a clienților. Într-o porțiune a ei, a fost găzduită expoziția de față. Au fost oferit publicului opere ale lui Andy Warhol, Jean-Michel Basquiat, Georges Condo și Miguel Barcelo.

Chiar înainte de intrare, atrage atenția structura ritmică de beton aparent care îmbracă în valuri fluide pereții de sticlă purtători de lumină naturală. Valența lor vizibil estetică este dublată de o clară funcționalitate: Domnul Bischofberger a dorit explicit o protecție care să reziste chiar și împotriva unui camion care ar încerca să penetreze cu forța în clădire. Betonul versatil și maleabil a fost transformat de arhitecți într-un un limbaj personalizat. El s-a supus exigențelor impuse de construcția inițială, conferindu-i totuși o înfățișare unică și originală. În același timp, betonul a devenit pentru duoul Baier-Bischofberger o modalitate de expresie a umorului și a bucuriei lor de a experimenta cu materialele. După o serie de încercări, pe lângă valurile de la intrare, o porțiune din clădire a fost acoperită cu „buline”, elemente care sugerează folia cu bule protectoare în care se ambalează tablourile. O altă latură, cea a „papardelelor”, prezintă coloane plate curbate succesiv la înălțimi diferite care permit conform cerinței clientului penetrarea luminii și o comunicarea între spațiul interior și exterior.

Ceea ce frapează înăuntrul galeriei este amploarea și adecvarea fidelă a interiorului la opere. Monika Bischofberger spunea: „Mi-am petrecut copilăria în galerii. De aceea, când mi s-a oferit ocazia mi-am dorit să fac altceva decât am văzut până acum”. Mai multe lucrări ale lui Warhol de peste 10 metri lungime apar vizitatorului complet confortabil în spațiile care le-au fost create pe măsură. Abia la un al doilea tur în galerie se relevă privitorului magia iluminării lucrărilor expuse. Ca un organ care funcționează perfect în spațiile expoziției lumina – naturală și cea artificială – este fin ajustată astfel încât „nu se simte”.

În prezent, pe lângă prima clădire, mai există renovate alte două, fiecare cu stilul și personalitatea ei: una dedicată colecției de textile, cealaltă elementelor de mobilier. Datorită marilor dimensiuni ale incintei, siguranța este încă greu de asigurat. De aceea galeria funcționează pentru moment numai pentru clienți privați și tururi exclusive însă promite transformarea sa într-un muzeu.
Fotografierea în interior este interzisă. Există intenția extinderii accesul publicului la colecții, eventual la sfârșit de săptămână, dar mai ales în scop educativ și științific pentru elevi și specialiști. De asemenea, se plănuiește construcția unei cafenele cu mese în aer liber.

Pentru detalii privind construcția sitului galeriei și a altor proiecte ale duoului Baier-Bischofberger, recomandăm următorul link: