Glimpt sau despre confluenţa dintre meşteşug şi designul scandinav
În secţiunea dedicată designului nordic în cadrul Romanian Design Week aţi putut vedea o parte dintre obiectele semnate Glimpt, un melanj inedit între meşteşugurile tradiţionale rome şi liniile scandinave. Povestea acestui proiect începe cu trei ani în urmă, când Mesteshukar Butiq îi invita pe cei doi designeri suedezi, Mattias Rask şi Tor Palm, într-o vizită în comunităţile de meşteşugari romi. În trecut, cei doi au mai colaborat cu artizani din Africa de Sud, Peru şi Vietnam, experienţe despre care am avut plăcerea să povestim împreună cu Mattias Rask.
Ce v-a îndemnat să vă îndreptaţi practica spre intersecţia dintre design şi meşteşuguri?
Cred că amândoi aveam o dorinţă de explorare şi de aventură pe care munca în faţa calculatorului nu ne-o putea satisface. Ne-am gândit cum am putea să contribuim la o schimbare şi am început să căutăm proiecte în care designerii lucrează direct cu meşteşugarii.
Cum vedeţi rolul vostru ca designeri în aceste comunităţi de meşteşugari?
Dacă putem să contribuim la creşterea cererii pentru acest fel de obiecte, considerăm că am avut chiar şi un minim de impact. În acelaşi timp, ne dorim să menţinem vie această cultură a meşteşugului. În multe colţuri din lume deja nu mai există meşteşugari în adevăratul sens al cuvântului – artizanii au devenit mai degrabă artişti foarte scumpi, aşa că vrem să lucrăm cu cei care încă mai există şi să îi ajutăm să ducă mai departe tradiţia.
Ce este de făcut pentru a menţine vii aceste meserii?
În acest sens, abordarea noastră, ca designeri, este aceea de a aduce un plus de valoare obiectelor pe care le fabrică meşteşugarii în mod tradiţional – le oferim o nouă perspectivă, o adaptăm la pieţe diferite, la un public cu putere de cumpărare, iar în acest fel putem menţine vie tradiţia şi îi oferim continuitate.
Cum se realizează echilibrul între tradiţie şi această notă de inovaţie despre care vorbeşti?
Cred că într-adevăr este un echilibru delicat. Mă întreb însă care este alternativa – să le laşi să dispară? Nici asta nu este o opţiune, aşa că am putea să avem o contribuţie mai mare dacă am ajuta meşteşugul să crească şi să se dezvolte. Piaţa este într-o continuă schimbare şi poate că acesta este tocmai genul de dezvoltare de care au nevoie acum meşteşugurile. De obicei, intervenţiile noastre constau în schimbarea unui singur aspect, fie tehnica, fie materialul, fie modelul. Acestea sunt în general cele trei variabile cu care lucrezi, iar noi propunem o nouă perspectivă asupra uneia dintre ele sau adăugăm un nou material pentru a face produsul mai interesant, cel puţin din punctul nostru de vedere.
La prima vizită aţi fost în mai multe comunităţi de meşteşugari romi, ce v-a făcut să îi alegeţi pe cei trei cu care aţi lucrat?
Alegerea meşteşugarilor a ţinut foarte mult de intuiţie, de faptul că am simţit că putem să construim ceva împreună, şi bineînţeles de diferitele tehnici care ne-au impresionat (n.r.: în România, Mattias şi Thor au lucrat cu împletitori în lemn de alun, în răchită şi căldărari). De exemplu, atunci când am cunoscut-o pe Maria, care lucrează în lemn de alun, am aflat că acesta este un meşteşug pe care îl practică din ce în ce mai puţini oameni, fiind pe cale de dispariţie chiar şi în familia ei. Probabil că încă mai sunt destui oameni care îl practică, dar poate că nu mai evoluează, aşa că ne-am gândit că am putea să lucrăm împreună pentru a o ajuta să-şi dezvolte meşteşugul.
Ce impact economic au aceste colaborări asupra meşteşugarilor?
În România, având în vedere că produsele sunt distribuite prin reţeaua Meshteshukar Butiq, putem să vorbim despre faptul că meşteşugarii au un nou partener care le oferă comenzi consistente – principalul impact economic este acela de a crea cerere pentru produsele lor. Dacă noi putem să intervenim în acest proces şi să îi ajutăm să dezvolte produse mai interesante care se adresează unei pieţe mai sofisticate, poate că vom putea să le asigurăm şi un venit mai ridicat. În Africa de Sud de exemplu, meşteşugarii primesc 25% din fiecare obiect produs, ceea ce înseamnă că lucrează pe comision, iar în situaţia dată a fost un model mai potrivit, pentru că îi motivează mai mult.
Care sunt următorii paşi, cu ce comunităţi aţi vrea să mai lucraţi?
Pe viitor ne gândim să vindem produsele singuri, ceea ce am început deja să facem cu corpurile de iluminat din Africa de Sud, noi fiind distribuitori unici în Europa. Acelaşi model am vrea să îl aplicăm şi în colaborarea cu Meshteshukar Butiq, să devenim distribuitori pe zona scandinavă. Mai departe, am dori să continuăm colaborarea cu comunităţile în care am fost până acum, atât aici, cât şi în Africa de Sud şi Vietnam.
Roadele colaborării dintre Glimpt şi meşteşugarii romi pot fi văzute şi achiziţionate în noul spaţiu Meşteshukar Butiq de pe Str. Edgar Quinet nr. 7.