Gotica
Deschis în septembrie 2005, hotelul Kruisheren din Maastricht face parte din fenomenul de re-utilizare a structurilor urbane ale oraşelor europene, fenomen care a prins foarte bine, în special în Olanda. Ca în multe alte locaţii similare, miza designului este contrastul izbitor de proporţii şi materiale între vechi şi nou.
Complexul de clădiri datat 1438 a servit drept mănăstire şi biserică pentru ordinul Fratres Cruciferi. După ce a fost folosit, în timpul Revoluţiei franceze, ca depozit pentru arsenal, complexul a fost restaurat de către contele Victor de Stuers şi arhitectul Cuypers, intrând în circuitul Centrului naţional de cercetare pentru agricultură. În anul 2000, Camille Oostwegel, proprietar al lanţului Château Hotels&Restaurants, l-a transformat într-un design hotel de cinci stele. Pe lângă amplele lucrări de restaurare, arhitectul Henk Vos a îndepărtat toate elementele cu semnificaţie religioasă din interior, cu excepţia unor picturi murale şi a vitraliilor impunătoare, astfel încât nava centrală a fostei biserici găzduieşte acum un wine bar şi un restaurant.
Intervenţiile exterioare, semnate de designerul german Ingo Maurer, realizate din materiale care contrastează cu piatra vechii mănăstiri, se concentrează asupra grădinii şi a intrării. Odată acoperită cu iarbă, grădina, închisă de faţadele gotice riguroase ale construcţiilor mănăstirii, a fost transformată într-o structură metalică de mari dimensiuni, sub forma a trei panouri orizontale, plutitoare, luminate de dedesubt, un fel de bonsai artificial completat din loc în loc de vegetaţie. Tot în spiritul creării unei naturi-concept, dacă ne este permis termenul, al unei naturi total închise într-un înveliş artificial, este şi instalaţia acvatică semnată tot de designerul german: un bazin cilindric din plexiglas, cu raza de un metru şi înălţime de patru, în care aproximativ 3 000 de litri de apă se mişcă în formă de spirală, propulsaţi de un motor aflat la baza bazinului. Un vârtej suspendat undeva în aer, accent vertical al grădinii artificiale.
La accesul în clădirea bisericii gotice, un tunel asemănător ca formă intrării în magazinul Comme des Garçons (New York), îmbrăcat în plăci de cupru iluminate indirect printr-o fantă lungă în pardoseală, reduce aria percepţiei vizuale asupra interiorului, concentrând-o asupra lobby-ului amplasat central. Funcţionând ca un fel de pâlnie, tunelul lui Ingo Maurer accentuează contrastul puternic dintre scara funcţiunilor hotelului (recepţia, lobby-ul etc.) şi scara grandioasă a construcţiei bisericii.
Urmând întocmai restricţia impusă de proprietarul hotelului, şi anume accea de a nu altera în nici un fel pereţii şi tavanele, arhitectul Henk Vos a creat, în mijlocul clădirii bisericii, o structură înaltă de 4 metri şi lungă de peste 20, o „masă”, aşa cum o numeşte el, pe şi sub care sunt organizate un wine bar, un lounge, o bibliotecă şi săli de conferinţă. Zona de breakfast şi lunch este mobilată destul de sobru, cu mese cu blatul de sticlă acoperit de un print laminat cu motive baroce. Nouă piese special create de Ingo Maurer pentru Kruisheren, Big Dish, dotate cu un sistem de management de culoare care le face să-şi schimbe nuanţa şi intensitatea luminii, au forma unor farfurii cu diametrul de 2,3 m şi stau suspendate de bolţile înalte ale construcţiei bisericii.
Pe lângă această zonă multifuncţională, Kruisheren este dotat cu săli de conferinţe, amenajate aproape integral cu mobilier semnat de designeri celebri şi lămpi Ingo Maurer, toate alcătuind un fel de expoziţie cu cele mai importante piese prezente la ultimele ediţii ale Salonului de la Milano (de la canapeaua în formă de spirală Tatlin, design M. Cananzi şi R. Semprini, până la Cone Chair, semnat Verner Panton, sau fotoliul Vanity Fair, Poltrona Frau).
Cele 60 de camere ale hotelului oferă poate cel mai puternic contrast între arhitectura austeră şi decoraţia bogată, în culori puternice. Pereţii pictaţi amintesc cumva de atmosfera hotelurilor lui Starck, o atmosferă eclectică, barocă, uşor încărcată, dar salvată de ironia subtilă a detaliilor.