Grădiniţa 8Units
Există copii care se duc cu plăcere la grădiniţă şi alţii care refuză cu înverşunare, sistematic, să plece din propria locuinţă. Dacă i-am întreba pe primii ce anume îi atrage acolo, cu siguranţă nu ar menţiona, cu propriile cuvinte, deschiderile mari către exterior, curtea bine proporţionată şi cu dotări diverse sau măsuţele cu design personalizat; s-ar referi mai degrabă la jocul cu ceilalţi copii şi cu educatoarele, la tot ceea ce implică interacţiune. Acestea însă, într-o formă care să permită şi să încurajeze dezvoltarea copilului, stimulându-i permanent creativitatea, se petrec pe fundalul unui spaţiu bine gândit, cu detalii inspirate, cu cât mai lipsit de auto-referenţialitate şi de excese estetice, cu atât mai bine. Jocul este, în esenţă, liber.
În Almeria, arhitecţii LosdelDESIERTO au construit în 2009 o grădiniţă al cărei punct de plecare a fost principiul că până la 3 ani copiii trebuie să se distreze; joaca este principala lor preocupare, ajutându-i totodată să-şi descopere şi dezvolte abilităţile psihomotorii, sociale şi mentale. Un volum inspirat de desenele cu case ale copiilor, o faţadă veselă cu ferestre rotunde, de mai multe dimensiuni, şi multă culoare la interior s-au dovedit ingredientele de succes ale unui proiect care îi bucură în egală măsură pe cei mici şi pe adulţi.
Amplasată într-un cartier rezidenţial, clădirea se prezintă într-o formă simplă, aspectul minimalist fiind întreţinut şi de betonul aparent; funcţiunea se ghiceşte din tratarea părţii inferioare, unde culoarea şi golurile rotunde, cu un diametru variabil, stabilesc un ritm ludic pentru faţada centrală şi oferă de asemenea o identitate distinctă clădirii în peisajul orăşelului Velez Rubio. De altfel, o separare între lumea copiilor şi cea a adulţilor este vizibilă şi la interior: finisajele colorate, menite a stimula simţurile celor mici, se opresc la 1,30 metri de sol (de unde percepţia lor devine limitată) pentru a continua cu suprafeţe nefinisate, cu toate facilităţile la vedere.
Acoperişul cu rol structural se întinde peste toate încăperile, iar pliurile sale au generat o înălţime generoasă a interioarelor, ceea ce a condus şi la o mai mare luminozitate în sălile principale. Celor opt săli de clasă concepute pentru trei grupe de vârstă li se adaugă o sală de masă, ce poate primi diverse alte întrebuinţări, bucătăria şi birourile administrative, care sunt distribuite în jurul unei curţi interioare, locul central de joacă; toate spaţiile destinate copiilor sunt conectate direct cu exteriorul, pentru a încuraja activităţile în aer liber şi relaţia cu natura.
Importanţa culorii pentru copiii de până în 3 ani a fost valorificată din plin, în toate interioarele: pardoseala şi baza pereţilor sunt acoperite cu un material laminat în diverse culori în spaţiile comune, subliniind ideea de colectivitate, în timp ce spaţiile gândite pe vârste au fost diferenţiate prin culoare – albastru pentru cei de 1 an (relaxare, lumea viselor, marea), portocaliu pentru cei între 1 şi 2 ani (stimulare psihomotorie, activitate) şi verde pentru copiii între 2 şi 3 ani (contactul cu natura). În plus, geamurile rotunde colorate în verde-galben, albastru şi magenta (cercul fiind totodată un simbol foarte puternic) „aruncă” în timpul zilei umbre colorate pe pereţi şi pardoseală, ca nişte lanterne uriaşe.
Nu numai copiii au „adoptat” cu entuziasm această clădire, ci şi vârstnicii din cartier, în număr destul de mare, care privesc zilnic, cu nostalgie poate, du-te-vino-ul vesel al celor mici. Proiectul devine astfel un exemplu atât despre rolul formator al arhitecturii, fundal adesea neconştientizat al dezvoltării umane, cât şi despre rolul ei de revitalizare, chiar şi la scară mică, a unei zone care şi-a pierdut energia.