Graffiti, Street Art, Urban Art_ 3 / 3

Dincolo de selecțiile arbitrare pe care le operează (incriminarea graffiti-ului, îmbunătățirea expresiilor mai consensuale), formalizarea Urban Art vine să tulbure acest regim de constrângeri. Modificând condițiile sale obișnuite de producție și expunere, piața și instituția anulează relația esențială care unește munca in situ cu contextul ei.

Reflecție asupra termenilor înrudiți precum Graffiti, Street Art, Urban Art propune aici episodul 3 /3. După o trecere în revistă a termenilor graffiti și street art, putem aborda a treia și ultima întrebare: ce este Urban Art? Într-adevăr, este mai ușor să discutăm despre un curent artistic care are un trecut și este introdus cronologic, în istoria artei, precum Impresionismul sau Pop Art, decât despre street art, care rămâne în viață, în mișcare și, la fel ca “hip hop-ul”, nu se poate opri, nu se oprește…

Avem de-a face cu o artă vie, care se transformă și se dezvoltă sub ochii noștri.

Artistul genului, un pasager ambiguu de la ilegal sau legal, de la stradă sau atelier, ajunge fie la închisoare sau participă la Bienala de la Veneția. Tocmai acest „yin și yang” – când unii artiști aleg să se adapteze instituției și să schimbe confortul transpunerii literale (graffiti / street art pe pânză) ­ devine tot mai nuanțat și mai complex. În cele din urmă, atunci când ilegalitatea sa implică adesea discreție și utilizarea pseudonimului, Urban Art este astăzi indexată ­ etichetată! ­ pe rețelele social media. Această evoluție este, în mod evident, o binefacere pentru artiști, dar și pentru publicul lor și toți intermediarii fenomenului (galeriști, muzeografi, critici de artă, teoreticieni ai artei, promotori de artă,  jurnaliști etc.).

Dacă Graffiti nu este artă, dar mulți care au început ca “writeri” au devenit artiști contemporani, iar Street Art, cu tehnicile și trucurile sale de publicitate – oscilând între promovarea unui artist necunoscut și recuperarea spațiului public, Urban Art permite comercializarea artelor stradale. Dorește pe de o parte să rămână liberă și accesibilă publicului, iar pe de altă parte să fie expusă în muzee și galerii.

Urban Art nu înseamnă o mișcare artistică omogenă, ci reflectă elemente de graffiti și street art devenind o artă oficială. Tocmai această evoluție a artei ilicită și de protest față de o practică nu numai acceptată, dar chiar solicitată ocupă un loc important în diverse muzee și galerii de artă.

De ce o astfel de artă într-un muzeu sau galerie? … când locul ei este pe stradă.

Întrebarea este dificilă, deoarece acest tip de inițiativă este bună pentru artiștii care beneficiază de un spațiu real de vizibilitate. Majoritatea lucrărilor expuse fără autorizație în spațiul public continuă să fie șterse, iar unele dintre ele sunt sub aventura jocului ireductibil al conservării – uneori sub plexiglas.

Astăzi instituționalizarea și legalitatea actului în favoarea libertății de expresie, legitimarea abordării artistice merge mână în mână cu o redefinire a unor concepte. Să recunoaștem că devenind o artă instituționalizată își pierde o mare parte din esența ei, care a definit caracterul efemer, ideologic sau teritorial, acela al străzii ca spațiu de exprimare. Artistul integrat acum în circuitul de artă își lărgește publicul, dar nu mai atinge cea mai largă audiență, aceea a străzii.

Bineînțeles că într-un muzeu sau galerie este imposibil să se recreeze experiența străzii, indiferent dacă este o fotografie reprezentând o lucrare într-un context sau lucrarea însăși pe suportul său expozițional.

Datorită capacităţii sale de a aborda și de a îngloba o multitudine de subculturi, de a comunica la scară globală, Urban Art apare ca o structură caracterizată de o hibriditate postmodernă, care pare să își mențină capacitatea creatoare printr-o multitudine de opere și genuri.

Astăzi artiștii sunt într-o continuă mişcare, iar acea conexiune între ateliere de creație, galerii de artă, spațiul urban și spațiul virtual se rearticuleayă. Însăşi Urban Art ne dezvăluie noi moduri de a privi și de a trăi orașul și spațiile sale.

Voi încheia această “pledoarie” cu un citat de Paul Ardene, critic de artă și curator în domeniul artei contemporane: „Când achiziționați o lucrare de la acești artiști, cumpărați nu doar o imagine, ci și o parte din mit.”