Green Lighthouse. O clădire publică cu zero emisii de carbon
Al doilea proiect deja inaugurat din seria celor şase experimente VELUX – Model Home 2020 – este un spaţiu multifuncţional de studiu şi recreere pentru studenţi, amplasat în campusul universitar din Copenhaga. Principalul merit al acestui proiect este cel de a fi prima clădire publică din Danemarca neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Mai mult, volumetria clădirii şi alegerea sistemelor de instalaţii urmăresc maximizarea eficienţei energetice.
Cele două concepte de bază pentru definirea structurii sunt cadranul solar, deoarece sistemele clădirii sunt activate prin mişcarea soarelui, şi „green lighthouse” – „farul verde”, un far inversat care, în loc să emită lumina către exterior, captează lumina solară spre interior şi o amplifică.
Clădirea, alcătuită din parter şi două etaje, este de plan circular, reducând suprafaţa anvelopantei şi, prin aceasta, şi pierderile de căldură. Accesul se realizează printr-un decupaj în volumul principal şi este umbrit pentru a crea un spaţiu intermediar din punct de vedere termic între exterior şi interior. Acoperirea este orientată către sud şi înclinată la un unghi optim pentru a utiliza panourile solare pentru încălzire şi panourile fotovoltaice pentru generarea energiei electrice.
Panourile solare sunt conectate la rezervorul pompei de căldură amplasate în subsol, care utilizează energia geotermală pentru încălzirea în pardoseală. Procentual, 35% din căldura necesară este furnizată de panourile solare şi pompa de căldură, în timp ce 65% provine din reţeaua publică de termoficare. Utilizarea termoficării este o alegere ecologică, întrucât, în Danemarca, aceasta se bazează în proporţie de 35% pe surse de energie regenerabilă. Alimentarea pompei de căldură cu energie provenită din termoficare, în loc de electricitate, scade consumul de energie electrică şi, prin aceasta, şi nivelul de poluare şi cel al costurilor de întreţinere. Dezvoltarea clădirii în jurul unui atrium care cuprinde holul şi circulaţiile verticale şi proiectarea în partea superioară a unor ferestre înclinate, care se deschid sau se închid conform condiţiilor atmosferice, înlătură nevoia climatizării pe timp de vară, permiţând aerului să circule în mod natural pe baza efectului de tiraj (aerul cald este evacuat permanent prin partea superioară, iar atmosfera în interior rămâne tot timpul plăcută).
Vitrajele zenitale amplasate deasupra atriumului asigură o iluminare optimă a interiorului, scăzând necesarul de iluminare artificială la un sfert. Concomitent, ferestrele din anvelopantă sunt prevăzute cu jaluzele exterioare care se ridică sau se coboară progresiv pe toată durata zilei, în funcţie de incidenţa razelor solare, asigurând umbrirea optimă a suprafeţei vitrate şi evitând, astfel, supraîncălzirea interiorului. Comanda automată a jaluzelelor poate fi, însă, anulată, prin comandă manuală (în anumite cazuri, automatizarea excesivă poate crea o senzaţie de insecuritate). Ferestrele perimetrale se deschid şi se închid la comanda unor senzori, pentru a facilita ventilarea naturală, în cazul în care condiţiile atmosferice o permit, şi pentru a activa sistemul de ventilaţie cu recuperare de căldură atunci când condiţiile exterioare sunt nefavorabile. Dotarea clădirii, din punctul de vedere al echipamentelor, respectă principiile economiei de energie, toate calculatoarele având consum minim şi iluminatul funcţionând pe bază de leduri alimentate de la panourile solare. Acestea îşi adaptează instantaneu intensitatea la cantitatea de lumină naturală existentă în încăpere.
Pentru unele dintre spaţiile fără iluminare naturală directă este utilizată tehnologia tunelului solar, un canal tubular vertical tip periscop care transmite razele solare pe verticală, prin reflexia succesivă a luminii. Pe scurt, avem de-a face cu un adevărat model pentru arhitectura următorilor ani.