Griviței colț cu Buzești

Zona Buzești-Berzei a trecut recent prin prefig­rări determinate de infrastructură. Lărgirea unei căi de circulație bucureștene a determinat demolări, un șantier destul de îndelungat și instalarea în cotidian a unui peisaj construit fragmentat. Familiarizarea cu ruptura a devenit pentru o parte din bucureșteni un fapt comun. Clădirea cu funcțiune mixtă care s-a ridicat pe terenul situat în Calea Griviței colț cu strada Buzești este un semn al regenerării: o intervenție contemporană care chestionează, în cheie de lectură a secolului 20, un semn arhetipal al casei tradiționale, cu acoperiș în două ape.

Imobilul a constituit pentru arhitecții de la DSBA o provocare arhitecturală situată – așa cum declară arh. Dorin Ștefan – printre rupturi, tranziții, conjuncturi, conjugări, declinări și acoperișuri. Intervenția ocupă o mică suprafață de teren, aflată într-o zonă istorică de tranziție. Calea Griviței rezistă și afirmă încă un fond construit fin de siècle, cu evident șarm rezidențial și un regim de înălțime relativ scăzut. În momentul intersectării cu strada Berzei, își schimbă prospectul atât ca înălțime, cât și stilistic (densitatea de clădiri art deco se aglomerează spre cinematograful Dacia). Iată de ce colțul are deja o ruptură de cornișă și de identitate urbană.

Parcela de colț reprezintă – la rându-i – o conjunctură de ruptură volumetrică între două clădiri P+1 și P+4. Imobilul cu funcțiune mixtă își asumă declarat tema de a realiza și concilia volumetric un racord pe colț. Consola generoasă a frontonului principal, care plutește peste colțul teșit la 45 de grade, generează o secvență de intrare echilibrată: un spațiu acoperit care devine de fapt pridvorul urban al parterului.

Expresia majoră a clădirii este dată de acoperișul în două ape care glisează atât în plan vertical, cât și în plan orizontal. Casa este, astfel, un acoperiș extins. La exterior, volumul definit de cele trei corpuri echivalente articulate este integral învelit de tablă, element care coboară mut și neutru din acoperiș, pe pereții verticali ai fațadei.

Fondul construit al zonei din imediata vecinătate face parte din zona protejată și este acoperit exclusiv cu tablă zincată. Opțiunea arhitecților pentru tablă denotă un gest clar, capabil să genereze o imagine armonios integrată în context, prin modestia materialului de finisaj.

La interior, o cascadă de supante se deschide în hol, spre lumina naturală, care pătrunde prin frontonul monumental din sticlă, fiind eliberat de orice obstacol, pe înălțimea a trei nivele. Această strategie spațială rezolvă un interior relativ redus, condensat compozițional într-o carcasă mult mai mare. Prin decalarea celor trei corpuri constitu­ente și articularea lor, se diminuează semnificativ prezența masei construite. Lumina pătrunde prin fantele glisării acoperișului, măturând și textu­rând gradual la interior pereții albi. Griviței colț cu Buzești devine, prin intervenția arhitecturală realizată recent, un punct de regenerare într-o zonă dificilă, interpretare a unei forme arhetipale onest articulată în context.