igloo 115-116: Arhitecturi de vară

Pentru că a venit vara pe bune şi pentru că mai toţi ne gândim la mare cel puţin o dată pe zi, am ales pentru dosarul din iulie-august patru proiecte care îmbină elementul construit cu cel acvatic. Dincolo de atmosfera de relaxare şi clipocitul constant al apei, ceea ce uneşte aceste proiecte este căutarea unor soluţii specifice, în armonie cu peisajul şi arhitectura locale, însă în acelaşi timp inovatoare la nivel tehnic şi estetic: Francezul Rudy Ricciotti a realizat în mediteraneeanul Bandol o casă spectaculoasă ce le permite vizitatorilor să înoate în/prin propriul living. Arhitecţii de la WOHA au creat în Bali, lângă Oceanul Indian, o oază de lux lipsită de orice stereotipuri ale opulenţei şi integrată cu rafinament şi responsabilitate în contextul local. În apropiere, locuinţa din Singapore pe care o semnează Guz Architects are o structură pavilionară ce gravitează în jurul piscinei descentrate, de mare efect. Iar în Spania, arhitectul Anton Garcia-Abril experimentează structural cu propria locuinţă prin juxtapunerea unor elemente masive din beton, cărora li se alătură în mod ingenios apa, sub forma unei piscine suspendate.

Mai avem, tot pentru zilele toride ce vor urma, o serie de proiecte răcoritoare: un spa Pop Art din Caraibe, ce pune în valoare piesele de mobilier semnate Patricia Urquiola, o casă din regiunea Lombardia ce se subordonează principiilor proiectarii eco-compatibile şi menţine valori optime de confort termic pe perioada verii şi un layout organic creat în jurul a patru piscine de dimensiuni diferite din centrul Las Vegasului.

În plus: un traseu de vacanţă autohtonă care trebuie să treacă nepărat pe la Drăgăşani (un conac restaurat şi o cramă cu gazon pe acoperiş), pe lângă Luduş (un castel din comuna Ogra renăscut din propria cenuşă) şi pe la barajul Bicaz (Pavilionul Stejarul).

Oogli e pregătit şi el de plajă şi a strâns în bagaj un carusel ameţitor de teatru, muzică, expoziţii şi evenimente: târgul de artă contemporană Viennafair (unde au avut stand Galeriile Andreiana Mihail, Ivan, Recycle Nest din Bucureşti, Jecza din Timişoara, Plan B, Sabot, Laika din Cluj, platformele independende Vector (Iaşi) şi Centrul de Introspecţie Vizuală (Bucureşti), revista IDEA artă+societate), Bienala de Artă de la Veneţia şi retrospectiva Tiff.

Din sumar:

Drăgăşani. Crama Avincis

Revenirea soţilor Valeriu şi Cristiana Stoica în anul 2007 în regiunea Drăgăşani a marcat începuturile ambiţiosului proiect Avincis. Atunci s-a născut ideea de a recupera vechiul conac, moştenire de familie a soţiei şi hotărârea de a reda farmecul de odinioară viei rămase în paragină. Proiectul a fost încredinţat arhitectului Alexandru Beldiman, acesta urmând să găsească acel echilibru între tradiţie şi modernitate care avea să reînvie domeniul familiei. În contrast cu vechiul conac şi totodată în echilibru perfect cu acesta, clădirea nouă, menită să adăpostească crama, se integrează armonios în peisaj cu zidurile sale placate cu calcar de Arnota, cu gazonul care urcă până pe acoperiş şi cu cele trei case de lemn care străjuiesc terasa. Crama se dezvoltă în două corpuri simetrice, despărţite de rampa de acces subteran şi tunelul amplu ce permit comunicarea optimă cu spaţiile tehnice.

Bali. Alila Villas Uluwatu

Deşi avem de-a face cu un complex de lux (inaugurat în 2009), proiectul se ţine departe de stereotipurile opulenţei şi ale consumului exagerat: hotelul cu 50 de apartamente şi cele 35 de vile rezidenţiale care ocupă o suprafaţă de 14 hectare oferă o experienţă deosebită a naturii, dovedind respect faţă de aceasta prin numeroase strategii ecologice, şi totodată pun în evidenţă rafinamentul îmbinării designului modernist cu arhitectura vernaculară. Panta graduală a terenului a fost valorificată în dispunerea construcţiilor astfel încât de oriunde să existe o perspectivă de calitate, neobstrucţionată, asupra stâncilor şi a Oceanului Indian; într-un joc al repetiţiei şi al diferenţierii (volumele vilelor sunt identice), arhitecţii au reuşit să creeze spaţii şi relaţii interesante între clădiri, generând o comunitate.

Mureş. Castelul Haller

În apropiere de Târgu Mureş, pe drumul ce duce către Luduş, în comuna Ogra, trecătorul poate observa cu bucurie un castel ce a renăscut din propria ruină. Începuturile monumentului se situează în secolul al XVII-lea, mai precis în 1609, an în care familia nobiliară Haller a dobândit domeniul Ogra. S-a construit atunci aici un castel dominat de fast, cu camere boltite, decoraţii pictate şi mobilier rafinat. Frecventat pe vremuri de întreaga nobilime transilvăneană, castelul din Ogra a fost confiscat la naţionalizare, împreună cu toate domeniile familiei şi a intrat într-o nouă etapă a existenţei sale, de data aceasta mai puţin fericită. Începând cu acest moment, clădirea a suferit schimbări majore care i-au alterat frumuseţea de odinioară. Pictura murală a fost îndepărtată aproape în totalitate şi acoperită cu var, acoperişul, tavanul şi elementele de tâmplărie au fost distruse şi înlocuite. Aici au funcţionat de-a lungul timpului o şcoală, un internat, sediul miliţiei şi Consiliul Popular, până în anul 1990, când clădirea a fost în cele din urmă abandonată. La începutul anului 2007, castelul Haller din Ogra a fost cumpărat de la moştenitori, care au reuşit să-l redobândească după Revoluţie, de o familie ce şi-a propus să-i redea gloria de odinioară. Noul şi vechiul sunt îmbinate armonios pentru a oferi turiştilor experienţa unui castel autentic dar şi pentru a asigura confortul lumii contemporane.

Dublin. Grand Canal Square

Survolând malurile râului Liffey, privirea e atrasă imediat de jocul unor suprafeţe poligonale în culorile rubinelor şi smaraldelor care se intersectează într-un joc dramatic de lumini şi ape cu albia fluviului. La căderea nopţii, roşul ia foc şi verdele se lichefiază, reflectându-se într-un fundal de cristaline faţade de sticlă. Locul cu străluciri ireale este diamantul docurilor dublineze, care trec printr-o perioadă de intensă reînnoire: Grand Canal Square, o piaţă fascinantă creată de Martha Schwartz Partners.

Arhitecta peisagistă Martha Schwartz este cunoscută pentru abordarea experimentală şi natura urban- interactivă a proiectelor sale. De părere că sustenabilitatea cântăreşte mai greu când se manifestă prin stiluri de viaţă mai degrabă decât prin intervenţii punctuale, arhitecta susţine importanţa spaţiului public ca pivot al dezvoltării durabile, prin rolul său civic şi social. În proiectul pentru Grand Canal Square se reflectă cu claritate aceste principii. Ne confruntăm cu un spaţiu urban suveran, a cărui personalitate degajă o forţă magnetică. Delimitată de un cadru arhitectural de o intensitate copleşitoare, piaţa nu se subordonează acestuia, ci îi răspunde prin printr-o complementaritate perfectă, de la egal la egal.