Igloo 2016. Vremea schimbării
Foto: www.graphicfront.ro
În 2016 se împlinesc 15 ani de când existăm și 10 ani de când am editat primul album – Cule. Case boierești fortificate (și, bineînțeles, 1 an de la ultimele apariții). Dacă ne-ar plăcea aniversările, ceea ce nu e cazul, ne știți doar☺, am avea motive de sărbătorit, dar nu ăsta e scopul pentru care am ținut să reamintesc datele de mai sus, așa că nu o luați ca o invitație la petrecerile care vor urma. Am făcut-o pentru că, nefiind un an oarecare, 2016 ne obligă la o profilactică meditație asupra condiției noastre. Dacă un început de an e un bun prilej de reevaluare, ce să mai vorbim despre unul atât de aniversar…
Așadar, de 15 ani facem presă de arhitectură în România, o țară care nu prețuiește în mod particular arhitecții sau produsele muncii lor, după cum puteți vedea pe geamul mașinii/casei/monitorului personale. Și totuși, noi ne-am încăpățânat să tipărim arhitectură, în toate formele în care am găsit de cuviință. Privind înapoi, sunt nevoit să constat că multe lucruri s-au schimbat în anii ăștia. Inevitabil, și noi ne-am schimbat, ne-am adaptat, am evoluat. Privind înainte, sunt nevoit să observ că trebuie să continuăm să evoluăm, dacă nu vrem să ne pască muzeificarea prematură, iar produsele noastre să devină un soi de incunabule moderne, bune doar de păstrat în vreun muzeu al curiozităților.
Întâmplarea face să ne mișcăm într-un spațiu cu o dinamică specială: presa de arhitectură. Specială nu pentru că am avea vreun moț, ci pentru că ambele domenii care îl compun traversează o periodă de transformări majore, dacă nu esențiale. Presa, nu mai e un secret pentru nimeni, se mută cu arme, bagaje și economie de păduri în universul – infinit expandabil și versatil – digital, susținută, direct sau indirect de o industrie ale cărei dimensiuni sfidează rațiunea. Arhitectura, chiar dacă ceva mai puțin vizibil la nivelul fizic, construit, unde inerțiile sunt mari, se află și ea într-un vast și profund proces de reevaluare, confruntată cu provocările foarte serioase ale epocii (de la gestiunea resurselor în scădere la înglobarea tehnologiilor în evoluție galopantă). Ca atare, presa de arhitectură se vede supusă unor tendințe centrifuge care deja au făcut domeniul să explodeze literalmente. Variantele sale tradiționale sunt în derută, iar formele noi, digitalizate, se multiplică accelerat, căutând și experimentând, generând formule tot mai complexe și elaborate. Ca formă de transmisie de cultură preponderent vizuală, noile tehnologii i se potrivesc de minune, cât despre dimensiunea strict informativă, unde viteza de comunicare contează în primul rând, ce să mai spunem. E foarte limpede: hârtia a pierdut bătălia cu ecranul luminos, v-o poate spune orice puști. Mai ales ei. Și totuși…
Și totuși există și câteva argumente în favoarea neabandonării hârtiei, și asta fără a lua în calcul nostalgicii sau neadaptații. Primul dintre ele este cel folosit și de Umberto Eco, care observă cu finețe că hârtia rămâne cel mai sigur mediu de păstrare a informației, fiind independent de orice instrumentar intermediar de citire. Altfel spus, dinamica tehnologiei face foarte repede caduc și inutilizabil orice instrument de păstrare sau citire a informației (încercați să recuperați astăzi vreo informație de pe vreo dischetă sau să vă conectați la flux cu un computer mai vechi de 10 ani…), ceea ce cu cartea nu se va întâmpla niciodată. Apoi, pentru cei cu adevărat pricepuți și interesați, între calitatea imaginii de pe ecran și cea de pe hârtie va exista mereu o diferența esențială. Între lumina de pe o sticlă și vopseaua de pe hârtie nu va fi niciodată egalitate și oricât ar evolua prima, vopseaua va păstra o profunzime, o textură și o finețe de neimitat în pixeli. Nu mai vorbesc despre valoarea artistică intrinsecă a obiectului tipărit, care își poate și adapta forma (fizica, textura, grafica) întru susținerea și întărirea conținutului.
Cu aceste observații în raniță, însoțite de o profundă meditație onto, escato și, sperăm, logică, am decis ca anul 2016 să marcheze câteva schimbări esențiale în structura publicației de bază a editurii igloo, revista igloo habitat și arhitectură, dar și în platforma igloo.ro.
În primul rând, convinși că în noua eră închinată megapixelilor vor supraviețui numai cărțile ce merită păstrate, obiectele de colecție, igloo devine o revistă – album de arhitectură, cu o grafică adecvată, hârtie mai solidă și format ceva mai mare. Devine, în fapt, prima revistă – album de arhitectură românească, în care subiectele prezentate capătă spațiu considerabil extins și tratare adecvată. Arhitecții vor putea găsi aici spațiul editorial prestigios pe care de multe ori îl reclamă și îl merită pentru proiectele lor, iar cititorii, arhitecți sau nu, vor înțelege cu atât mai bine că arhitecturii i se cuvine atenție și considerație. Întotdeauna am fost interesați de formule grafice și editoriale limpezi, care privilegiază subiectele abordate, minimaliste în sensul lipsei de artificii și ornamentică, lizibile, clare, elegante și cred că albumele până acum publicate stau mărturie. Avem de astăzi înainte prilejul de a întări această direcție și în publicația noastră principală, tratând revista ca pe un album, așa cum de fapt trebuie să fie o vitrină de arhitectură. Formatul, numărul mai mare de pagini și subiecte, precum și efortul sporit de a o publica ne-au impus și o revizuire a periodicității, fomula de apariție o dată la două luni, adică șase numere (de colecție) pe an fiind mult mai potrivită.
Desigur, formatul și frecvența noului igloo impun eliberarea conținutului de știrile și informațiile cu „bătaie scurtă”, toate acestea găsindu-și locul – mult mai adecvat – pe nouă (și ea) platforma www.igloo.ro. Căci nu doar revista se schimbă. Începând din februarie 2016, site-ul igloo devine un site de arhitectură și domenii conexe mult mai complex, cu conținut propriu, cu tematici, subiecte și articole care completează informația (de prestigiu) din revista album. Cu adresare mult mai largă, deschis tuturor consumatorilor de cultură vizuală, igloo.ro selectează și propune informația pe care pasionații de arhitectură și cultură urbană (în sensul cel mai larg) o caută, consumă, preferă.
Puneți-vă, deci, www.igloo.ro în lista de link-uri zilnice obligatorii și nu ratați cele 6 apariții anuale ale revistei – album igloo habitat și arhitectură.