Imaginea unei regine între politică, pictură și pizza

În trecere prin stațiunea Bordighera pe malul Mediteranei ni se recomandă cu căldură (la propriu și la figurat) expoziția din vila Reginei Margherita „Claude Monet, ritorno in Riviera”.

img_3614

E zăpușeală în iulie. Cea mai slabă pală de vânt e o binecuvântare. Vila se află pe deal, iar drumul printre frumoase case și grădini cu bougainvillea, lămâi, ficuși și cactuși arborescenți pare mai lung decât în realitate. Parcul vilei este și el în pantă. Urmele unei glorii trecute sunt evidente. Sub soarele torid, vegetația exotică pare încremenită într-o stare de sete resemnată.

Recent renovată, vila tronează elegantă și semeață de pe colină. În interior își întâmpină vizitatorii cu aer proaspăt. Prima încăpere este capela.

img_3622

În fundal, un crucifix, în prim-plan, pe un ecran, un personaj virtual se prezintă oficios și ne face părtași la istoria locului:
„Bună ziua. Numele meu este Luigi Broggi. Sunt arhitect urbanist. Poate cunoașteți unele din lucrările mele în Milano: Cimitirul Monumental, Opera Pia delle Cucine Economiche pe strada Montegrappa, clădirea bursei din piața Corduzio și cea a Băncii Italiene, inaugurată în 1908.
Chiar în timpul lucrărilor la Bancă am avut onoarea să o cunosc pe Maiestatea sa Regina Margherita. Mi-a povestit că a vizitat Bordighera pentru prima dată în 1879 după primul atentat împotriva sa și a Regelui Umberto I. Clima și ambianța orășelului au determinat-o să achiziționeze acolo de la un nobil englez o casă elegantă. Totuși, regina și-a dorit o rezidență mai reprezentativă, echipată cu aparatură modernă. Pentru ea am proiectat acest edificiu inaugurat în 1916.”

img_3635

Vila a integrat elemente tehnice inovatoare la vremea respectivă: băi individuale pentru fiecare cameră de oaspeți, o sală specială pentru spălătorie-călcătorie, lift și încălzire centrală. După abolirea monarhiei, din lipsă de fonduri și de interes, vila a rămas în repetate rânduri abandonată și a suferit grave avarii. Vitraliile, decorațiile și ferestrele dragi reginei s-au păstrat din fericire în forma originară.

img_3649

Regina Margherita a jucat un rol important în istoria Italiei.
Se pare că ea a ocupat și un loc privilegiat în inima poporului italian, încununată cu o aură de suverană blândețe protectoare. Această imagine a fost un catalizator al sentimentului național relativ nou la acea vreme. Italia, ca stat național, are o tradiție de scurtă durată. Forma sa actuală a urmat un proces de unificare în etape încheiat abia în 1870.
Căsătoria Margheritei de Savoya cu Regele Umberto I în 1868 a fost una de conveniență.
Ea a avut loc după ce a declinat o alta cu Regele Carol I al României. Cu toate acestea, prima regină a Italiei și-a luat în serios poziția și atribuțiile oficiale, mai ales acelea de ocrotire a monarhiei amenințată intensiv de anarhiști, republicani și socialiști.
În favoarea unui despotism luminat, ea a cultivat consecvent spiritul național, s-a angajat activ în opere de binefacere, vizitând și finanțând spitale, fundații pentru copii sau pentru orbi. Având o educație elevată, regina a înființat diverse instituții culturale.
De asemenea, a organizat în anturajul său un cerc de artiști și intelectuali cu viziuni conservatoare. Deseori, Margherita a invitat artiști la Bordighera în timpul sejurului ei acolo. Printre aceștia s-a numărat și Claude Monet. După uciderea regelui Umberto I de către un anarhist, figura reginei văduve a devenit și mai populară. Nu numai un oraș în regiunea Apulia a primit numele ei, ci și un altul în India.

Un nepot al său după prima ascensiune a Muntelui Stanley (al treilea ca înălțime din Africa) a numit piscul cel mai înalt Margherita.
Numeroase parcuri, școli, spitale sau dulciuri poartă încă numele ei.
De cea mai mare notorietate rămâne firește binecunoscuta Pizza Margherita, ale cărei culori reprezintă drapelul Italian.
Regina a decedat la 74 de ani, în 1926, chiar în vila din Bordighera.
Expoziția continuă cu o sală în care urmărim un Claude Monet virtual citindu-și scrisorile trimise cunoscuților în timpul șederii sale la Bordighera.

img_3624

17 ianuarie 1884
„…Plec plin de ardoare, am impresia că voi face lucruri minunate”,
25 martie 1884
„…Nu știu dacă ceea ce am făcut e bine, nu mai știu nimic, am muncit atât de mult că m-am abrutizat…”.
Tot virtual, suntem purtați mai departe cu imagini și comentarii la originile impresionismului. Apoi admirăm singura lucrare originală a lui Monet din întreaga expoziție „Valea Râului Sasso. Efectul Soarelui”. Lucrarea se întoarce pentru prima dată după 135 de ani în locul în care a luat naștere. Comentariul ne sugerează că este vorba de un subiect oarecum nesemnificativ. Totuși, tocmai acest motiv floral lipsit de detalii aparente îl va conduce pe Monet la eliberarea tușelor sale pe largi suprafețe. Tabloul de față este remarcat ca un clar precursor al celebrei sale serii de nuferi.

img_3643

Pe o scară demnă de o regină, urcăm la etajul superior.
Urmând cu fidelitate spiritul vremii, expoziția include și alese costume de epocă. În contrast cu acestea, o sală este dedicată unei serii de vechi fotografii ale satului Bordighera înainte de transformarea acestuia într-o importantă stațiune balneară.

img_3663

Două săli prezintă lucrări cu peisaje locale ale unor pictori italieni din regiune.
Deși titlul expoziției promite mai mult decât oferă, rămânem cu un sentiment plăcut. Bogăția și varietatea informațiilor precum și ambianța desuetă a unor vremuri de mult trecute ne va persista în memorie cu plăcere.

img_3618

La aceasta se adaugă firește bucuria de a fi intrat în contact direct cu un impozant edificiu neobaroc readus la viață și integrat în circuitul turistic actual.
Aflăm că celelalte două tablouri ale expoziției „Monet, întoarcerea la Riviera” sunt adăpostite la câteva zeci de kilometri depărtare în Castelul Doria dintr-o localitate cu un nume încântător: Dolceaqua. Vacanța nu ne mai permite, din păcate, continuarea turului expozițional.
Ne vom întoarce în Liguria.