Astfel s-a constituit ideea unei compoziții volumetrice organizate în două registre: un volum secundar (P+4R), mai masiv, dar retras și tratat într-o manieră neutră, care să articuleze și să medieze raportul cu vecinătatea; și un volum principal (P+3), mai compact și mai „detaliat”, care dă de fapt identitatea vizuală a ansamblului, printr-o fațadă riguros desenată – atât prin geometria cromatică (în alb/crem și negru), cât și prin compunerea finisajelor: piatră naturală (prezența predominantă), cărămidă neagră, texturi mate, accente metalice, sticlă. Această stratificare a materialelor și culorilor, precum și jocul de forme și linii (orizontal/vertical) dau întregului corp dinamism și-i temperează aerul auster, permițând integrarea sa în context fără a-și pierde din personalitate.