Imobilul prof. univ. Gh. Mironescu din str. Vasile Conta nr. 3-5, o lucrare de referință a arhitectului Eugen Botez

5 noiembrie 2025

Imobilul prof. univ. Gh. Mironescu din str. Vasile Conta nr. 3-5, o lucrare de referință a arhitectului Eugen Botez

TEXT: arh. Mădălin Ghigeanu

Către sfârșitul deceniului trei al secolului trecut, Bucureștiul cunoștea o fervoare urbanistică, iar arhitectura de tip Art Deco începuse să schimbe fața capitalei mobilând elegant bulevardele cu „americanismele bucureștenizate”, așa cum erau denumite block-house-urile moderniste de către savantul Nicolae Iorga în paginile Revistei Arhitectura.

Bulevardul Colțea cunoștea o schimbare radicală de paradigmă din punctul de vedere al esteticii arhitecturale, renunțând cu o cruntă lipsă de scrupule la monumente ale clasicimului de tip francez, caracteristice „Micului Paris” (Casa Marghiloman), adaptându-se, însă, din mers ideilor noi, venite de peste Ocean. Acesta va deveni curând o adevărată expoziție urbană, făcând locul unor lucrări noi de arhitectură, promovând cu curaj ideile moderniste, fie de tip Art Deco sau Bauhaus. „Micul Paris! aspira să devină „Micul New-York”. Dacă împotriva Blocului Aro, operă a arhitectului Horia Creangă, s-au ridicat critici virulente din partea oamenilor de cultură (Nicolae Iorga denumindu-l „siloz”), pentru majoritatea imobilelor cu programe de locuințe în regim înalt (P+10-12 niveluri), lucrurile au fost primite cu mai multă îngăduință. Mai mult decât atât, astăzi putem sesiza chiar existența unor tipologii volumetrice agreeate, care s-au materializat în mod fericit în zona amintită, din păcate nepreluate ulterior în programele de locuire din perioada de după război.

Astfel, putem sesiza pe o distanță de câteva sute de metri, prezența a nu mai puțin de 4 exemple (atâtea am găsit eu în apropierea zonei studiate), având o tipologie inedită, ce consider că se poate defini ca un model de locuire. E cazul imobilelor de apartamente cu regim ridicat de înălțime (P+10-12 etaje), compuse în plan în formă de U, având un corp central retras înalt, flancat de 2 laturi cu retrageri succesive, și păstrând în zona centrală un spațiu amenajat de tip semiprivat. Curtea centrală, un spațiu intim al unei comunități elevate, contrabalansează fericit compoziția sveltă, severă a celor 3 corpuri adiacente, introducând, la nivelul pietonalului, memoria curților vechi.

E o tipologie pe care o regăsim în zona Bulevardului Bălcescu (Magheru, fost Colțea), la Imobilul din Bd. Bălcescu 7-9 (fost Brătianu 7-9, arh. Jean Monda 1934-35), Blocul Pherekyde din Bd. Bălcescu 24 (Arh. State Balosin, 1934), Hotel Ambasador (arh. Arghir Culina, 1939), Imobilul prof. univ. Gh. Mironescu din str. Vasile Conta nr. 3-5 (arh. Eugen Botez, 1940). Tipologia aceasta se va reinterpreta și în cazul ansamblurilor cu regim mic de înălțime (ex. Ansamblul ing. Emil Prager, Bd Dacia 61, arh. Jean Monda), în marea majoritate a cazurilor rezultând lucrări de foarte bună calitate urbană, chiar dacă locuirea putea suferi din punctul de vedere al servituților de vedere. Calitatea ambientală a curților rezultate, intimitatea spațiului creat în proximitatea străzii aglomerate, devenise practic un nou specific bucureștean, ce se va repeta și în restul zonelor în dezvoltare ale capitalei.

Deși ascuns vederii, dar excepțional ca concept, fiind alipit la calcan în spatele „Palatului de Gaz și Electricitate” din Bd. Bălcescu 34 (arh. Paul Smărăndescu, 1933), este imobilul profesorului universitar Gheorghe Mironescu din strada Vasile Conta 3-5, operă din anul 1940 a arhitectului prea puțin cunoscut, Eugen Botez, alături de colaboratorul său, arh. Leon Garcea.

Dosarul consistent de autorizare 1 Galben 507/1939, dezvăluie un imobil de apartamente dedicat profesorilor universitari, atât din Capitală cât și din țară, având un regim de înălțime 3S+P+11E+Pod (cele două laturi perpendiculare pe str. Vasile Conta având, mai întâi, către stradă 3S+P+4E și, ulterior, 3S+P+9E), proprietari fiind Elena Mironescu, soția Consilierului Regal, prof. Gh. Mironescu și Zoe, soția prof. A. Ciucă.

Profesorul Gh. Mironescu, fost Decan al Facultății de Drept și doamna Zoe Ciucă erau proprietarii terenului din str. Vasile Conta nr 3-5. Prof. Mironescu va realiza o convenție cu Casa Corpului Didactic, care va finanța execuția acestei lucrări. O serie de apartamente erau deja antamate încă de la data întocmirii proiectului, pe numele Prof. I. Petrovici, Prof. Danielopol, Prof. Ionescu-Sisești, Prof. Marius Georgescu, Prof. Nichifor Crainic, Dr. Simici, Prof. Râmniceanu, Prof. Ing. Carafoli.[1] Proiectul va fi realizat de către arhitectul Eugen Botez în colaborare cu arh. Leon Garcea. Cei doi vor mai realiza și imobilele de la numerele 7 și 9.

Pe terenul în suprafață de 1815 mp, cu forme neregulate și o deschidere generoasă la stradă de 43,90 m, arhitectul Eugen Botez va reuși realizarea unui imobil cu o arie construită AC=1 015 mp și o suprafață desfășurată impresionantă, AD=14 208 mp. Puțină lume cred că poate sesiza de la nivelul străzii conceptul de ansamblu al arhitectului, abilitatea de a se adapta într-un teren cu forme neregulate și vecinătăți cu două laturi deja edificate (la data construirii). Planul de situație relevă compoziția unui ansamblu cu foarte multe retrageri succesive atât la stradă, dar, și mai interesant, retras în trepte pe laturile nevăzute, reușind o bună iluminare a spațiilor de locuit. Toate aceste retrageri au fost negociate în detaliu prin reveniri la comisiile de urbanism și modificări de proiect, și aprobate în final, cu mărinimie, de către Primarul General al Capitalei, Generalul V. Dombrowsky. La dosar se regăsesc multe variante de fațade și planșe anulate.

Imobilul a cunoscut și alte personalități ale vremii, doar două dintre acestea fiind, însă, menționate prin plăci memoriale: poetul Nichifor Crainic, care a locuit aici între anii 1930-1944 și Prof. Univ. Dan Grigorescu, între anii 1976-2008.

Ansamblul este compus din 3 imobile distincte cu 3 scări, având subsoluri comune, subsolul 2 fiind pe toată suprafața terenului. Accesul pietonal se realizează din strada Vasile Conta printr-o scară monumentală ce invită la un platou general, o adevărată piațetă, un living urban situat la înălțime, oferind o perspectivă amplă asupra vecinătăților. Este un proiect de anvergură, ce depășește cu mult necesitățile unor profesori universitari, mai mult ca sigur o investiție imobiliară abilă a profesorului Mironescu. Cele 3 subsoluri ale ansamblului sunt complet separate pe funcțiuni.

Subsol 3 – conține poate cel mai spectaculos adăpost de apărare civilă pe care l-am cunoscut. Realizat în formă de U, este o construcție surprinzătoare, de amploare, din păcate devenită un loc sinistru de refugiu al unor oameni ai străzii în perioada de după Revoluție.

Subsolul 2 – cu o înălțime variabilă, este realizat pe toată suprafața terenului și conține doar garajele pentru mașinile proprietarilor ansamblului. Un detaliu intersant este modul în care s-a realizat iluminatul natural, prin 2 fântâni decorative amplasate simetric în centru platoului pietonal din parter, perforate cu plăci de sticlă tip Nevada, lăsând lumina naturală să pătrundă in S2. Un detaliu atât estetic cât și funcțional, tipic arhitecturii de tip Art Deco.

Subsolul 1 – este realizat doar sub cele 3 corpuri de clădire și conține, pe lângă spațiile tehnice, încă 45 camere de depozitare/boxe ale locatarilor din imobil. Are cota +1,40 de la cota terenului.

Parter – pe o suprafață de 1 015 mp, ansamblul e compus din 3 corpuri de clădire amplasate în formă de U, identificate A, B, C, de la stânga la dreapta. Corpurile laterale sunt retrase succesiv către corpul central, având 22 m deschidere la stradă, ulterior 17,5 m la centru între corpurile A și C și 15,20 m în fața corpului B, central. Fiecare intrare de bloc este înnobilată de un lobby generos de primire. Fiecare scară are câte 2 apartamente generoase pe nivel.

Etaje 1, 2, 3, 4 – fiecare corp de clădire conține câte 3 apartamente pe nivel, dispuse câte 2 apartamente mari de 3 – 4 camere, pe laturi, și câte o garsonieră pe centru.

Etajele 5, 6, 7, 8, 9 – Corpurile A și C, perpendiculare pe strada Vasile Conta, sunt retrase de la stradă, adăpostind câte 2 apartamente mari pe nivel. Corpul central A își păstrează partiul pe toată verticala, având 3 apartamente pe nivel.

Etajul 10 – se dezvoltă doar pe corpul central A, păstrând partiul de arhitectură inferior.

Imobilul din str. Vasile Conta 3-5, proiectat de către echipa arhitecților Eugen Botez și Leon Garcea, este una dintre cele mai reușite inserții urbane de tip modernist, rezolvând pentru utilizator problemele tipice unui context dat, și totodată capabil să ofere urbei spectacolul arhitecturii. Deși maltratat de către locatari, deteriorat de cutremure majore, imobilul încă își păstrează spectacolul și ambianța de la nivelul parterului înălțat, unic în Bucureștiul de azi.

Botez Eugen, o personalitate uitată a arhitecturii românești

Eugen Botez (n. 30 aprilie 1908, Iași – d. 16 aprilie 2002, Elveția)^[2] este un arhitect cunoscut pentru o activitate profesională de scurtă durată în perioada interbelică, între anii 1932-1941. Din autobiografia depusă în dosarul penal al securității putem afla câteva date biografice ale acestui talentat arhitect.^[3] Detalii despre acesta au fost obținute din studiul important realizat de către arhitectul Vlad Mitric-Ciupe.

S-a născut la Iași, la 30 aprilie 1908, fiul lui Ioan și al Ecaterinei. Urmează cursurile Liceului Lazăr pe care le termină în anul 1927. În 1927 se înscrie mai întâi la Politehnică, secția de mine, iar în 1928 dă examen la Școala de Arhitectură. Este absolvent al facultății de Arhitectură în anul 1937. În septembrie 1937 își depune dosarul la Corpul Arhitecților și obține legitimația de practică nr. 526. Între anii 1934-1937, pe timpul facultății, lucrează în biroul de arhitectură de acasă al lui Leon Garcea, mai întâi ca angajat și ulterior ca asociat. Va lucra cu acesta până în 1940 și, ulterior, între 1946-1947. În perioada scurtă dintre 1937-1941, a realizat lucrări importante, mai ales în București. Din 1938 este asociat cu Leon Garcea. În biroul lui Garcea va fi coleg cu arhitecții Rappaport, Gh. Banda, Chirulescu Simion. În 1933, se va căsători cu Rozalia Klein. Divorțează în 1934 și, ulterior, în 1939 se recăsătorește cu Marie Nicolle Gatoski. Tatăl acesteia, N. Gatosky a fost prieten cu Carol al II-lea.

După septembrie 1940, poliția legionară îl persecută pentru că era căsătorit cu o evreică și avea relații colegiale cu arhitecți evrei. I se cere să predea contractele de proiectare unor arhitecți legionari. Cunoscându-l și pe arhitectul Alexandru Zaharia, și știind că acesta plecase în luna noiembrie 1940 din țară, se hotărăște să plece, împreună cu soția sa, alegând o rută prin Ardeal, ajungând în final în Portugalia. Va înființa în străinătate „Asociația Românilor liberi”, compusă majoritar din cetățeni evrei. În Portugalia va publica o lucrare denumită Justice pour les Roumains^[4], în care acuza guvernul antonescian. În aprilie 1943 este arestat în Portugalia și întemnițat la închisoarea Aljube. La 11 mai 1943, guvernul Antonescu îi ridică cetățenia română.

În 1945 se reîntoarce în țară, unde solicită o audiență la Emil Bodnăraș și devine colaborator SSI. Va fi, însă, arestat din nou și va trece prin închisorile Rahova, Capul Midia, Onești, între anii 1952-1957, fără a fi condamnat. Pe timpul detenției, soția sa va divorța, măritându-se cu procurorul care îl ancheta. În anul 1967 este șef de șantier la I.C.M. 5 „Armata Poporului”. Se recăsătorește a treia oară cu o femeie cu 42 ani mai tânără. În 1979 reușește să plece din țară și, ulterior, își va aduce și familia. Moare la 16 aprilie 2002, cu o zi înainte de a împlini 94 ani. De menționat că în dosarul de informator din arhiva CNSAS, nu se regăsește nicio notă informativă semnată de către acesta.

O scurtă listă a lucrărilor realizate de către arhitectul Eugen Botez^[5]

Imobil de apartamente din B-dul Palatului Cotroceni nr. 16, cu Leon Garcea

Imobil B-dul Elisabeta nr. 95, cu Leon Garcea, imobil modernist cu elemente mediteraneene

Imobil str. Gogu Cantacuzino nr.1, cu Leon Garcea

Imobil str. Atena nr. 3, cu Leon Garcea

Imobil str. Vasile Conta nr. 3-5, cu Leon Garcea

Imobil str. Vasile Conta nr. 7, cu Leon Garcea

Imobil str. Vasile Conta nr. 9, cu Leon Garcea

Casa Corpului Didactic din Predeal, cu Leon Garcea

Casa Corpului Didactic din Eforie, cu arh. Iotzu

Un apartament de „Vilă la bloc”, într-un imobil din Piața Rosseti, amenajare interioară în stil mediteraneean, împreună cu Leon Garcea, publicat în revista Arhitectura, 1940

Proprietatea ministrului G.V. Țoni și Insp. Gen. D. Niculescu, str. Finlanda nr. 6a, 1940^[6]