În Tulcea, pe deal

feature

Uneori e nevoie de mai mult de un cat pentru a te bucura de terenul pe care ţi l-ai ales. Locuinţa din Tulcea a luat forma vechilor case de târgoveţi, la care nivelul inferior retras era dedicat prăvăliei, iar etajul întâi cuprindea locuinţa proprietarului. Pentru a sublinia ataşamentul familiei faţă de valorile şi stilul de viaţă tradiţionale, volumul de inspiraţie neoromânească a fost ridicat la nivelul etajului întâi, de unde proprietarii îşi pot observa mersul afacerii desfăşurate la baza dealului, pe faleza Tulcei.

Pentru a face loc multiplelor activităţi dintr-o viaţă modernă şi variată – întâlniri cu prietenii, uneori concomitent prietenii părinţilor şi prietenii copiilor, mese familiale şi extinse, plăcerea de a găti a tuturor membrilor familiei, nevoia de spaţiu pentru relaxare, joacă, sport şi, desigur, teme, casa se desfăşoară pe trei niveluri adaptate terenului în pantă: la demisol, garajul, sala de fitness, sauna, pivniţa de vinuri şi crama amenajată în culorile Deltei, alb şi albastru, cu nelipsitele elemente ale caselor lipoveneşti – lijanca încălzită cu rol de canapea, faianţa bunicii, mobilierul cu rame şi tăblii, pardoseala din scânduri, pernele brodate, iar la parter şi etaj, spaţiile de zi şi de noapte în care tradiţionalul şi modernul sunt complementare.

Discursul vizual al amenajării gravitează în jurul mobilierului fix cu diverse roluri funcţionale, inclusiv separarea încăperilor, format întotdeauna dintr-un corp din lemn masiv de stejar, cu rame, plinte şi cornişe profilate care evocă formele din trecut, şi un corp minimalist, alb, nedecorat, care serveşte drept fundal şi odihneşte privirea. Elemente din cele două categorii – vechi şi nou, reiau dualitatea mobilierului: draperiile bogate, pardoselile din marmură şi lemn de nuc, şemineul pe lemne, stencils-urile şi decupajele în forme vegetale stilizate, tapetul discret, micul mobilier tapisat concurează cu fototapetul printat la scară mare, culorile vii şi vesele, luminile contemporane şi sticla de mari dimensiuni sablată cu desene geometrice.

La etajul întâi se ajunge pe scara elegantă cu luminator central care, la nivelul podestului intermediar, se bifurcă vernacular în două rampe, una spre ansamblul matrimonial, alta spre dormitoarele copiilor. De aici se separă şi cele două discursuri estetice: zona părinţilor, care corespunde la exterior volumului tradiţional, este definită de limbajul arcadelor, al micului balcon în consolă, al formelor şi finisajelor elegante – lemn masiv, draperii cu model vegetal, piatră şi mozaic sidefat, în timp ce în zona copiilor toate regulile sunt demontate şi culorile vii, materialele moderne, proporţiile asimetrice şi decupajele figurative preiau controlul. Loggia cu acces din ambele camere ale copiilor şi balconul dormitorului matrimonial se deschid spre curtea plantată definită de planul în formă de L şi mai departe spre grădina întinsă de pe latura de vest, cu mult loc pentru joacă şi alergat, un chioşc şi o bucătărie de vară exterioară – a treia bucătărie a casei.

La parter, livingul şi diningul care ocupă cele două laturi ale L-ului comunică atât la interior, prin holul central al casei, cât şi la exterior, prin terasa acoperită a diningului. Bucătăria de la parter poate fi complet separată de dining prin glasvandul sablat şi mobilierul central cu acvariu. Imaginea care se oferă străzii este cea a volumului tradiţional al etajului întâi, zugrăvit în alb, cu arcade în plin cintru, muchii teşite, brâie, cornişe şi acoperiş din olane, susţinut de o bază retrasă şi placată cu travertin care reia la nivel simbolic temelia de piatră a caselor vechi. Împrejmuirea la stradă este fragmentată şi compusă din mai multe texturi naturale – beton, tencuială albă, lamele metalice orizontale, scânduri verticale cu crestături tradiţionale, bolovani de râu care continuă gardul vecinului din acelaşi material, cu scopul de a păstra aerul vernacular şi scara suprafeţelor din vecinătate.

Caracterul puternic tactil oferit străzii şi vizibilitatea totală asupra volumului principal contrazic cu un bun-simţ dezarmant arhitectura claustrată şi egocentristă a multora dintre proiectele noi. Locuinţa din Tulcea este spaţioasă fără a fi voluminoasă, are o identitate puternică fără a fi ostentativă, este în acelaşi timp extrovertită şi dedicată în întregime familiei care a determinat cu diplomaţie şi umor majoritatea deciziilor funcţionale şi estetice.

Speranţa sinceră a arhitecţilor şi a proprietarilor este ca această casă să devină un model pentru arhitectura locuirii din Tulcea şi aşteaptă viitoarele replici în aceeaşi cheie formală, care împreună cu originalul să devină repere vizuale ale unui oraş plin de farmec şi substanţă.