Însemne
„Marile idei provin din micile detalii ale vieţii.” (Alvar Aalto)
Este impresionat cum reuşesc câteva puncte brodate să transforme o ţesătură simplă într-o piesă originală şi unică. O faţă de pernă albă dobândeşte clasă şi farmec doar prin brodarea unei monograme într-unul din colţuri… La fel se întâmplă şi cu casele: un mic ornament vitalizează întregul, individualizându-l. Iar monogramele se numără printre cele mai inedite „ornamente”…
Începând cu secolul al XIII-lea, regi, prinţese şi nobili au dobândit obiceiul de a-şi marca obiectele personale prin monogramă, fie că era vorba de o simplă prescurtare a numelui sau de o mai complicată întrepătrundere a iniţialelor sau a literelor din nume. Monogramele pot fi regăsite pe obiectele de lenjerie, pe argintărie, pe diverse ţesături, chiar pe mobilier, brodate, gravate, sculptate, pictate. Nevoia şi dorinţa de a „semna” ceea ce-ţi aparţine s-a extins în timp asupra multor obiecte, atingând chiar locuinţa, casa şi spaţiul ce o înconjoară…
În Bucureşti, monograma proprietarului/proprietarilor a început să apară pe clădiri de-a lungul secolului al XIX-lea, în acord cu tendinţele arhitecturale. În special cea de-a doua jumătate a secolului a constituit o perioadă relativ prosperă, cu un accentuat proces de urbanizare, o perioadă în care şi-au făcut apariţia o mulţime de clădiri reprezentative.
Este interesant că monograma a fost aproape întotdeauna integrată discursului stilistic general. Amplasată de cele mai multe ori central, deasupra intrării, ea ajunge să fie complet absorbită de ornamentele bogate specifice eclectismului românesc. Medalionul ce conţine monograma, aflat chiar deasupra uşii de la intrare sau mai sus, pe un fronton, este înconjurat cu tot soiul de de ornamente, de la ghirlande opulente, amintind de arhitectura romană şi de limbajul bogat al stilului Empire, la sculpturi de mari dimensiuni (cum este cazul fastuoasei case Titulescu, bulevardul Kiseleff, unde monograma este încadrată de două siluete feminine). Întregul stilistic rezultat intră în dialog cu celelalte elemente de arhitectură (cornişă, ancadramente etc.), ba chiar, câteodată, litera monogramei răspunde unui anumit stil.
Nu există însă o regulă strictă în ceea ce priveşte amplasarea monogramei: o putem regăsi pe faţada dinspre stradă, care nu coincide cu intrarea, la intersecţia unor linii importante ale locuinţei, pe bovindouri încărcate cu decoraţii şi, destul de adesea, ca parte integrantă a ţesăturii din fier forjat a porţilor, a grilajelor uşilor sau ferestrelor…