INside / PORTO
[mp_row]
[mp_span col=”12″]
[mp_text margin=”none,50,none,none”]
Al doilea oraş ca mărime al Portugaliei, Porto este un mix eclectic de arhitecturi presărate pe pante abrupte, unite prin înguste străzi pietruite şi lungi suite de trepte: siluete de biserici, clădiri monumentale sau case înşiruite, zugrăvite în galben-ocru sau roşu-cărămiziu, placate cu ceramică smălţuită sau definite de ancadramente şi de stucaturi. Dar mai mult ca orice, atmosfera oraşului, de la zone urbane dedicate şi până la gastronomie, se construieşte în jurul vinului, inclusiv al celui care-i poartă şi numele.
Porto a dat, de fapt, două nume. Pe unul îl găsim în Vila Nova de Gaia (oraşul geamăn de pe malul sudic al râului Douro) în ruinele fortificaţiei Cale, datând din vremea cuceririi romane a Lusitaniei: portul micului castel a devenit Portucale, iar din această denumire a ajuns să derive şi cea a ţării. Celălalt nume se identifică cu faimosul Vinho do Porto care, alături de alte excelente vinuri DOC sau spumante, se obţine exclusiv din viile plantate de-a lungul râului Douro din nord-estul Portugaliei. Região Demarcada do Douro a fost creată de Marquis de Pombal în 1756 fiind, astfel, a treia de acest fel din lume după Chianti, în Toscana (1716) şi Tokay, în Ungaria (1737). Iar vinul de Porto este produs doar în această zonă fix delimitată geografic şi internaţional recunoscută, şi este păstrat şi ambalat doar în Vila Nova de Gaia – denumirea specifică de vin de Porto desemna, iniţial, portul, ca loc specific din care butoaiele plecau, pe corăbii, spre Franţa, Anglia şi, mai apoi, şi spre cele două Ame-rici. Odată schiţat cadrul general, propun să revenim în oraş pentru o plimbare prin zona veche (denumită Ribeira) în căutarea câtorva adrese care definesc identitatea urbană şi gastronomică a oraşului, veritabilă mecca pentru amatorii de vin. Bine-înţeles că fiecare vizită în Porto şi fiecare gust în parte va face o altă selecţie de locaţii; cea prezentată acum se bazează pe câteva repere personale, găsite acum un an.
Aşadar, centrul istoric al oraşului a devenit patrimoniu UNESCO în 1996, iar atmosfera străzilor echivalează cu o întoarcere în alte timpuri, marcată, printre altele, de podul proiectat de Gustave Eiffel (şi finalizat în 1886, adică înainte de Tour Eiffel), de arhitecturi neoclasice (cum ar fi Palácio da Bolsa, fosta bursă a oraşului), baroce (ca interiorul bisericii Sf. Francis sau turnul Clerigos al arhitectului Nicolau Nasoni) sau Art Deco (Café Majestic). Imaginea contemporană este şi ea prezentă prin Museu de Arte Contemporânea (Alvaro Siza Vieira) sau Casa da Música (Rem Koolhaas), dar asta în zonele adiacente Ribeirei.
[/mp_text]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”12″]
[mp_row_inner]
[mp_span_inner col=”6″]
[mp_text]
Boa Nova
Un reper important al metropolei este numele de Alvaro Siza Vieira, născut în 1933 în Matosinhos, oraş care porneşte aproape de la limita oraşului Porto şi ajunge până pe coasta atlantică. În 1956, a primit proiectul pentru Casa de ceai Boa Nova: în acea perioadă, Siza colabora cu Fernando Távora, arhitect câştigător al concursului pentru proiect, care i l-a cedat. Şi astfel locaţia, spectaculoasă ca peisaj, a primit unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate concepte arhitecturale ale perioadei (proiectul a fost finalizat în 1963), motiv pentru care a şi fost declarat, în 2011, Monument naţional al Portugaliei.
Închisă şi parţial avariată în urma unei furtuni din 1990, Boa Nova a renăscut în 2014, sub supravegherea lui Siza Vieira şi graţie unei iniţiative locale de minuţioasă restaurare care a recreat finisaje şi detalii, inclusiv mobilierul original, folosind aceeaşi esenţă de lemn african, cu nuanţe roşiatice – Afizélia, care conferă specificul cromatic al interiorului.
[/mp_text]
[/mp_span_inner]
[mp_span_inner col=”6″]
[mp_grid_gallery ids=”675,674,673,672″ columns=”2″ size=”thumbnail” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false” margin=”50,none,none,none”]
[/mp_span_inner]
[/mp_row_inner]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”12″]
[mp_text margin=”none,50,none,none”]
Casa de Ceai a devenit restaurantul Boa Nova, parte din lanţul de locaţii ale Chef-ului Rui Paula. Concesionat pentru 20 de ani şi beneficiind de o investiţie de aproape un milion de euro în echipamente, noul restaurant, cu un dining de 40 de locuri, un bar şi o sală de lounge, pune accentul pe bucătărie avangardistă şi preparate din peşte şi fructe de mare: „mi-am propus ca Boa Nova să devină un nou reper gastronomic al nordului Portugaliei şi să onoreze atât tradiţia culinară din Matosinhos, cât şi locaţia în sine, o arhitectură parcă născută din stânci şi perfect integrată în peisajul Atlanticului”, spune chef-ul.
Considerat un nume de referinţă al gastronomiei portugheze, apreciat şi premiat pentru preparate şi pentru asocierile acestora cu liste speciale din vinurile regiunii, membru al juriului Masterchef Portugalia şi autor al cărţii „Uma Cozinha no Douro”, de asemenea premiată, Chef Rui Paula s-a născut în Porto, în 1967, însă pasiunea pentru bucătărie s-a conturat în Alijó, în zona Douro, graţie tradiţiei şi reţetelor de familie.
Aici deschide, de altfel, şi primul restaurant, Cêpa Torta (1994-2000). Apoi, pe malul râului Douro, într-o zonă cu piesaj spectaculos între Régua şi Pinhão, lansează, în 2007, restaurantul DOC. În 2010 urmează DOP, în zona istorică a oraşului Porto, apoi o colaborare ca Chef Consultant pentru Vidago Palace (una din destinaţiile de lux ale Peninsulei Iberice, hotel deschis acum mai bine de un secol şi renovat şi completat, în 2010, cu un nou corp de spa proiectat de acelaşi Siza Vieira) şi o nouă locaţie Rui Paula în Recife, în 2013.
[/mp_text]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”6″]
[mp_text]
Restaurantul Rui Paula DOP
Palatul Artelor din Largo de São Domingos este o fostă mănăstire construită în 1238, dar şi loc de comerţ şi de întâlniri ale administraţiei locale, devenită apoi sediu de bancă şi sediu al companiei de asigurări Douro (1934-1989). În această clădire istorică din centrul oraşului, Rui Paula inaugurează în 2010 restaurantul DOP, cu 70 de locuri în total, împărţite într-un spaţiu de show cooking şi unul de dining, cu posibilitate de extindere într-o sală dedicată exclusiv evenimentelor.
Meniul celebrează tradiţia locală pentru că, pentru Rui Paula, „memoria este principala sursă de inspiraţie. Memoria aromelor şi a savorilor care se reinventează în noi combinaţii pentru fiecare emoţie gustativă pe care, altfel, o păstrăm în amintire. Gastronomia trebuie să aibă rădăcini emoţionale şi legături cu un context cultural. A noastră are universul Trás-os-Montes, Alto Douro şi litoralul din zona Douro”, motiv pentru care motto-ul Chef-ului a devenit Food With Memory.
[/mp_text]
[/mp_span]
[mp_span col=”6″ margin=”50,none”]
[mp_grid_gallery ids=”696,697,698,699″ columns=”2″ size=”thumbnail” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false”]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”12″]
[mp_text margin=”none,50,none,none”]
Mai mult, fiecare recoltă de struguri este celebrată anual prin prezentarea, în meniul restaurantului, a noilor vinuri, asociate cu preparate special concepute. Anul acesta, de exemplu, a şasea ediţie de sărbătoare a început pe 11 septembrie şi continuă până pe 1 noiembrie. ruipaula.com
[/mp_text]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”6″]
[mp_text margin=”none,50,none,none”]
Copo & Alma
Tot în centrul istoric, Copo & Alma este unul din cele mai animate localuri. Vinoteca este un business de familie care a început în 1986, tot în Largo de São Domingos, şi care, în 2014, a adus un nou concept de Wine Shop, Wine Bar & Wine Pairings pe strada Mouzinho da Silveira.
Copo & Alma se traduce prin pahar & suflet, iar conceptul de magazin, de bar şi de asocieri de vinuri se traduce într-un spaţiu pe două niveluri, din care cel superior este dedicat barului.
Vinurile sunt grupate, aici, după teme: de zi cu zi, pentru carne şi brânzeturi, pentru fructe de mare, pentru peşte şi, nu în ultimul rând, cu un bun raport calitate/preţ. Fiecare pahar este completat de mici gustări în ton cu vinul ales, iar magazinul oferă o selecţie generoasă pentru cei dornici de cumpărături, precum şi nenumărate informaţii enologice şi poveşti cu farmec local, din partea echipei. vinoteca.pt
[/mp_text]
[/mp_span]
[mp_span col=”6″ margin=”50,none”]
[mp_grid_gallery ids=”703,704,705,706″ columns=”2″ size=”thumbnail” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false”]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”6″]
[mp_text]
Sandeman
Trecem de partea cealaltă a râului Douro pentru a vizita câteva din cavele în care se păstrează vinurile. Fondată în 1790, Sandeman a fost prima companie care şi-a branduit butoaiele: începând cu 1805, iniţialele GSC de la George Sandeman & Co. au fost puse cu fierul înroşit – şi una dintre primele care a început să-şi facă publicitate proprie, având în vedere că, la începutul anilor 1800, exporturile sale ajungeau, deja, în Europa, ambele Americi, Africa şi Asia.
Numele a fost înregistrat ca marcă în 1877, fiind astfel şi una din cele mai vechi din lume. Iar The Don, logo-ul său, a fost creat în 1928 de către George Massiot Brown – pelerina evocă atât silueta unui student la Coimbra, cât şi sombrero-ul andaluz, reprezentând astfel şi vinurile de Jerez.
Compania furnizează Sherry, Madeira, Porto şi diverse tipuri de brandy Sandeman. Pivniţele din Vila Nova de Gaia au fost cumpărate în 1811 de fondatorul firmei, George Sandeman, un scoţian din Perth care îşi deschise deja o afacere cu vinuri în Londra şi viza extinderea.
[/mp_text]
[/mp_span]
[mp_span col=”6″]
[mp_grid_gallery ids=”708,709,710,711″ columns=”2″ size=”thumbnail” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false” margin=”50,none,none,none”]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”12″]
[mp_text margin=”none,50,none,none”]
Astăzi, o vizită la Sandeman include atât pivniţele, cât şi un muzeu care reuşeşte, prin numărul mare de exponate, să recreeze atât atmosfera oraşului Porto din vremea fondării brandului, cât şi a Londrei, punct de plecare al fondatorului. sandeman.com
[/mp_text]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”12″]
[mp_row_inner]
[mp_span_inner col=”6″]
[mp_text]
Graham’s Lodge
Vila Nova de Gaia, oraşul-oglindă al Porto-ului, despărţit de râu, dar unit de acesta prin nu mai puţin de şase poduri, a fost, iniţial, locul în care vinurile erau puse la păstrat şi la învechit înainte de a fi consumate sau, beneficiind de râu şi mare, exportate în toate colţurile lumii. Chiar dacă, cu timpul, a devenit preponderent rezidenţial, peisajul din Gaia rămâne şi azi dominat de siluetele depozitelor şi de blazoanele familiilor.
Depozitul portuar şi pivniţa Graham’s Lodge se află pe strada Rei Ramiro, la limita de vest a vechiului cartier Vila Nova de Gaia, pe dealul pe care, odată, se înălţa fortificaţia Cale, şi lângă vila Campo Belo, înconjurată de frumoase grădini.
Clădirea propriu-zisă ocupă 11 500 de metri pătraţi şi a fost construită în 1890 pe un sit special ales pentru a fi aproape de râul Douro (340 de metri), respectiv de ocean (3,5 kilometri). Istoria W&J Graham’s se întinde pe mai bine de trei secole: afacerea a fost iniţiată de două familii de origine scoţiană, Grahams şi Symingtons, cu scopul de a produce vin de Porto de calitate şi a ajuns, în scurt timp, să se extindă şi pe râul Douro, achiziţionând şi o faimoasă proprietate pentru cultivarea strugurilor, Quinta dos Malvedos.
[/mp_text]
[/mp_span_inner]
[mp_span_inner col=”6″]
[mp_grid_gallery ids=”714,715,716,717″ columns=”2″ size=”thumbnail” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false” margin=”50,none,none,none”]
[/mp_span_inner]
[/mp_row_inner]
[mp_row_inner]
[mp_span_inner col=”12″]
[mp_text margin=”none,50,none,none”]
Pivniţele Graham’s Lodge cuprind trei niveluri, iar construcţia este o combinaţie de zidărie de piatră cu stâlpi metalici încastraţi, grinzi din lemn de pin de Riga şi planşee din lemn. Spaţiul a fost deschis publicului în 1993, vizita incluzând şi pivniţe în care se păstrează printre cele mai vechi vinuri, unele chiar din 1868.
În 2011, arhitecţii Luis Loureiro şi Nuno Gusmão au finalizat proiectul pentru reabilitatea construcţiei şi pentru dezvoltarea zonei de primire a vizitatorilor cuprinzând spaţii de degustare plus muzeu, wine bar, restaurant şi magazin. Intervenţia s-a concentrat în primul rând asupra traseelor publicului şi, de asemenea, pe ameliorarea fluxurilor în pivniţe, pe îmbunătăţirea infrastructurii şi pe restaurarea anumitor elemente, inclusiv refacerea pardoselilor de pământ, adevărate coolere naturale (atunci când, preţ de câteva săptămâni bune pe an, vântul cald de est bate din Spania, suprafeţele de pământ bătătorit sunt udate cu apă, menţinând astfel temperatura optimă de păstrare a vinurilor).
Proiectul a inclus şi crearea unui muzeu care prezintă istoria familiilor fondatoare şi piese istorice legate de comerţul cu vin (recipiente şi seturi de măsuri şi, pe masa centrală, lungă de 15 metri – documente istorice, certificate şi comenzi).
Noul wine bar este completat cu restaurantul Vinum, amplasat într-o zonă cu vedere panoramică spre râul Douro şi decorat cu un perete întreg de spaţii de refrigerare, create la comandă, pentru păstrarea vinurilor selectate să completeze meniul. Vinum se laudă cu preparate din peşte proaspăt din pieţele din Matosinhos şi cu o selecţie a celor mai renumite preparate specifice Portugaliei de nord. grahams-port.com
[/mp_text]
[/mp_span_inner]
[/mp_row_inner]
[mp_row_inner]
[mp_span_inner col=”6″]
[mp_text]
Bar La Boheme
Pentru o selecţie de vinuri însoţită de tapas şi muzică, seara se poate încheia tot în centrul oraşului, pe strada Galeria de Paris, la barul La Boheme (entre amis), un loc amenajat de Atelier Veloso Architects sub forma unei succesiuni de cadre din lemn, de diferite forme, proiectate pe un finisaj în întregime negru.
Rolul cadrelor este de a mări spaţiul, de a-i da senzaţia de aerisit. Interiorul pe trei niveluri – acces, mezanin şi subsol – are o formă telescopică, accentuată de tejgheaua lungă a barului care porneşte de la intrare cu zona de display de vin şi se continuă cu cea de food (o zonă deschisă de preparare şi de expunere a tapas-urilor), respectiv cu pupitrul de DJ.
În afară de cadrele mai sus-amintite, elementele de decor sunt reduse la un perete de fundal, plin ochi cu sticle de vin, plus o faţadă din elemente verticale de lemn masiv – afizélia, aceeaşi esenţă pe care o găsim şi la Boa Nova a lui Siza – şi sticlă clară. laboheme.com.pt
[/mp_text]
[/mp_span_inner]
[mp_span_inner col=”6″]
[mp_grid_gallery ids=”719,720,721,722″ columns=”2″ size=”thumbnail” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false” margin=”50,none,none,none”]
[/mp_span_inner]
[/mp_row_inner]
[/mp_span]
[/mp_row]
[mp_row]
[mp_span col=”12″ classes=” motopress-space”]
[mp_space margin=”50,none,none,none”]
[/mp_span]
[/mp_row]