În schimb, spațiul dominant al casei, camera de zi, construită „în negativ” în raport cu dormitoarele-„cutii”,  este definită de o înălțime amplă, de ritmul structurii de lemn a acoperișului și de prezența vitrajelor generoase care o plasează în continuitate cu grădina, estompând granițele dintre înăuntru și afară. Astfel, ea constituie un spațiu mai degrabă protejat, acoperit, decât circumscris, creând senzația de locuire în grădină, mai ales pe timp de vară, când atmosfera camerei de zi amintește de un spațiu exterior umbrit. Cu timpul, vegetația plantată afară va deveni o parte integrantă a peisajului interior, un peisaj care se va transforma odată cu schimbarea anotimpurilor.