1. Cum ai descrie evoluția industriei de design interior în ultimul deceniu (2016–2026)? Ce a rămas, ce s-a schimbat radical, ce a dispărut?

Ultimul deceniu a fost, din punctul meu de vedere, unul de maturizare accelerată în multe domenii și, implicit, în designul de interior. În jurul anului 2016 existau direcții estetice dominante și ușor recognoscibile, iar multe proiecte erau construite în jurul ideii de stil. Astăzi, însă, designul interior nu mai este despre apartenența la o estetică, ci despre capacitatea de a construi spații credibile și personale, cu o orientare mult mai clară către individualitate și autenticitate.

Ce a rămas este nevoia fundamentală de funcționalitate și coerență. Oricât de mult evoluează estetica, spațiul trebuie să răspundă vieții reale. Designul bun rămâne acela care rezolvă probleme concrete și creează confort pe termen lung, nu doar imagini spectaculoase. Ce s-a schimbat radical este nivelul de conștientizare al beneficiarilor. Clienții sunt mai informați, mai implicați și mai interesați de proces, nu doar de rezultat. În paralel, instrumentele digitale au schimbat ritmul profesiei, proiectele se dezvoltă mai repede, comunicarea este mai fluidă, iar accesul la referințe este practic nelimitat.

Cred că ceea ce a dispărut treptat este ideea de „stil dominant”. Nu mai putem vorbi despre o direcție clară care definește o perioadă. În schimb, trăim o diversitate reală de abordări, iar această pluralitate este, de fapt, semnul unei industrii mature.

2. La nivel global, trendurile din 2016 (scandinavian minimalist, neutralitate, accente de culoare precum teal) revin sau s-au transformat pentru 2026. Ce diferențe observi între atunci și acum?

Trendurile nu dispar niciodată complet, ci se transformă. Minimalismul scandinav, de exemplu, nu a dispărut, dar s-a îmbogățit vizibil. Dacă în 2016 era asociat cu interioare foarte controlate, aproape sterile, astăzi vedem o variantă mai relaxată, mai texturată și mai umană, mai caldă.

Neutralitatea cromatică rămâne prezentă, dar nu mai este rigidă. Bejurile reci și griurile dominante au fost înlocuite de tonuri calde, pământii, care creează o atmosferă mai primitoare. Inclusiv accentele de culoare sunt integrate mai subtil, nu mai apar ca declarații vizuale puternice, ci ca elemente care completează firesc spațiul.

Cred că diferența esențială dintre 2016 și 2026 este intenția. În trecut, trendurile erau aplicate cu exactitate. Astăzi sunt reinterpretate. Designerii și beneficiarii caută mai mult sens și mai multă potrivire cu stilul de viață, nu doar apartenența la o estetică recognoscibilă.

3. Trendurile actuale par să pună accent pe „spații cu suflet” și autenticitate. Cum ai descrie acest curent și ce îl motivează?

Cred că această orientare către spații cu suflet este o reacție firească la o perioadă în care interioarele au devenit foarte vizuale și, uneori, prea perfecte. Imaginile impecabile din mediul online au creat o estetică aspirațională, dar nu întotdeauna locuibilă.

Astăzi, oamenii își doresc spații în care să se regăsească, nu doar spații care arată bine într-o fotografie. Conceptul de lived-in spaces înseamnă acceptarea imperfecțiunii, a patinei timpului, a obiectelor cu poveste. Este o întoarcere către autenticitate și către o relație mai personală cu spațiul locuit.

Cred că această tendință este motivată și de ritmul accelerat al vieții contemporane. Cu cât lumea devine mai digitală, cu atât oamenii caută mai multă materialitate, textură și familiaritate în spațiile lor.

Un interior reușit astăzi nu mai este cel care impresionează imediat, ci cel în care simți că poți rămâne.

4. Se vorbește tot mai mult despre culori expresive vs minimalist-neutru. Ce rol joacă acum culoarea în definirea spațiului?

Culoarea a redevenit un instrument esențial de expresie, dar este folosită mai conștient decât până acum. Nu mai este doar un accent decorativ, ci o modalitate de a defini atmosfera și identitatea unui spațiu.

Observ o libertate mai mare în utilizarea culorilor, dar și o atenție mai mare la echilibru. Culorile profunde, verdele închis, tonurile de teracotă, nuanțele calde de albastru sau brun apar tot mai des, dar sunt integrate într-o compoziție coerentă, coordonată cu un întreg concept unitar.

Minimalismul cromatic nu a dispărut, însă a devenit mai nuanțat. Chiar și spațiile aparent neutre sunt construite astăzi prin variații subtile de tonuri și texturi. Cred că rolul culorii în 2026 este mai degrabă emoțional decât decorativ. Ea creează starea spațiului și influențează modul în care îl percepem zilnic.

5. Cum influențează trendurile globale designul interior din România? Există tendințe locale specifice?

România a devenit foarte conectată la scena internațională de design de ani buni. Eu, personal, de 25 de ani am fost conectată la tot ce se întâmplă internațional prin obiectele de design pe care le integrez încă de atunci în amenajările interioare. Accesul la informație, materiale și produse este incomparabil mai bun decât era acum 10 sau 15 ani, iar acest lucru se vede clar în proiecte.

Trendurile globale ajung rapid și aici, dar sunt filtrate prin contextul local. Observ o preferință constantă pentru interioare echilibrate și funcționale, dar și o dorință tot mai mare de personalizare.

Cred că designul interior din România devine din ce în ce mai sigur pe sine. Nu mai este doar o replică a tendințelor internaționale, ci începe să își definească propria voce sau, cel puțin, așa se dorește.

6. Cum este folosită în practică inteligența artificială în design interior în 2026? Putem vorbi de instrumente care influențează amplitudinea creativă?

Inteligența Artificială a devenit deja un instrument real de lucru, nu doar o curiozitate tehnologică. Este folosită pentru generarea rapidă de variante conceptuale, pentru explorarea direcțiilor estetice și pentru optimizarea procesului de documentare vizuală.

AI-ul poate funcționa ca un partener de dialog vizual. Poate genera direcții neașteptate și poate provoca designerul să își clarifice propriile alegeri. Dar creativitatea nu vine din instrument, ci din capacitatea designerului de a selecta, de a interpreta și de a construi sens.

7. Ce provocări etice și estetice apar când folosim AI în design interior?

Una dintre provocările majore este uniformizarea estetică. Modelele AI sunt antrenate pe imagini existente și tind să reproducă ceea ce este deja popular, în atenție. Există riscul apariției unor interioare corecte vizual-conceptual, dar lipsite de identitate sau greu de implementat atunci când vorbim de idei custom.

O altă provocare este dependența de instrumente. Dacă designerul începe să accepte automat soluțiile generate, procesul creativ devine superficial, iar identitatea creativă se pierde.

Cred că responsabilitatea designerului este mai mare ca oricând. AI-ul trebuie folosit ca instrument, nu ca autor. Vocea personală, educată continuu și matură, rămâne cel mai valoros element al unui designer.

8. Care sunt limitele tehnologiei AI în design?

AI-ul poate genera imagini, dar nu poate înțelege în profunzime oamenii. Nu poate observa gesturile mici ale vieții cotidiene și nu poate interpreta nuanțele emoționale ale unui spațiu, pentru că nu poate fi în el decât la nivel cognitiv.

Designul interior nu este doar o compoziție vizuală, ci o formă de ascultare aplicată. Este nevoie de observație, dialog și sensibilitate.

Cred că ochiul uman rămâne esențial tocmai pentru că designul este o profesie profund umană.

9. Cum ai descrie evoluția cursanților de la Atelierele ILBAH, având în vedere faptul că ești trainer acolo de mai bine de 13 ani. Cum erau cursanții la început și cum sunt acum?

După mai bine de 13 ani de predare, diferența cea mai vizibilă este nivelul de informare al cursanților. Astăzi vin la curs cu multe referințe, cu acces la resurse și, uneori, chiar cu experiență vizuală foarte bogată.

La început, cursanții căutau mai ales informație. Astăzi caută direcție și îndrumare valoroasă.

Observ, însă, că motivația profundă a rămas aceeași, dorința de a construi ceva personal și de a transforma o pasiune într-o profesie, ceea ce pe mine mă bucură enorm.

10. Cum pregătești cursanții pentru un mediu de lucru unde AI și tehnologiile emergente sunt din ce în ce mai integrate?

Încerc să îi învăț că tehnologia este un instrument util, dar nu un substitut pentru gândirea critică și real umană.

Insist foarte mult pe proces, pe schiță, pe analiză, pe argumentarea deciziilor, pe expertiza nevoilor și studiul în amănunt al referințelor. Dacă înțelegi de ce faci o alegere, poți folosi orice instrument fără să îți pierzi direcția.

Cred că designerii viitorului vor fi cei care știu să combine tehnologia cu sensibilitatea umană. Trebuie să îmbrățișăm tot ce e nou și să începem să folosim tehnologia nouă, devenind parte din procesul nostru creativ.

11. Ce feedback primești din partea cursanților, privind trendurile actuale și cum își dezvoltă propria voce de designer?

Cursanții sunt foarte conectați la trenduri, dar observ că există tot mai multă dorință de autenticitate. Mulți își pun întrebarea cum își pot construi propria formulă a succesului.

Îi încurajez să privească trendurile ca pe un context, nu ca pe o regulă și să gândească out of the box și să se ia la trântă cu AI-ul. Un designer devine interesant în momentul în care începe să facă alegeri personale adaptate proiectelor, îmbrățișând dorințele beneficiarilor.

12. Ce îți dorești să vezi evoluând în educația de design interior?

Mi-aș dori să văd mai mult accent pe proces și pe gândire, pe esență. Instrumentele pot fi învățate relativ repede, dar formarea unui mod de a gândi și tot procesul nostru evolutiv necesită timp.

Educația în designul de interior ar trebui să cultive nu doar abilități tehnice, ci și capacitatea de observație și responsabilitatea față de spațiul construit, de compoziție, de proporționare corectă și echilibru. De ARMONIE.

13. Ce sfat ai pentru tinerii designeri care vor să intre în industrie în 2026–2030?

Le-aș spune să aibă răbdare cu propriul parcurs. Să parcurgă această învățare cu sensibilitate și deschidere. Lucrurile nu se întâmplă peste noapte sau la un click distanță.

Designul interior este o profesie care se construiește în timp, prin proiecte reale, prin greșeli și prin experiență. Dar mai ales prin clienți fericiți.

Tehnologia se schimbă, trendurile vin și pleacă, dar sensibilitatea și seriozitatea rămân.

Un designer bun nu este cel care urmează doar tendințele, ci cel care învață să înțeleagă oamenii și spațiile în care trăiesc și să transforme un spațiu de locuit într-un spațiu de trăit.