fbpx

Ioana Ciolacu. Designing for Tomorrow

Interviu de Ioanina Pavel
Foto: Dft, Iringo Demeter

Ioana Ciolacu se numără printre puţinii designeri la început de carieră care pot spune că au primit „lumină verde” de la un nume de calibru al industriei de modă precum Stella McCartney. În interviul următor, Ioana ne va povesti despre călătoria sa de până acum, din poziţia de designer cu acte-n regulă, cu o etică a muncii clar însuşită şi cu un showroom deja în blocstarturi. Pas cu pas, vom afla cum şi-a aliniat planetele pentru a ajunge la nivelul de fler şi dedicare creativă, precum şi de încredere în propriile puteri care definesc în prezent brandul Ioana Ciolacu. Atraşi de croielile îndrăzneţe care i-au devenit o marcă, nu vă putem spune decât: Fiţi cu ochii pe ea!

Ai început cu arhitectura, iar apoi te-ai îndreptat spre fashion; ţi-ai propus la un moment dat chiar să devii arhitect sau ai avut întotdeauna ca opţiune şi designul vestimentar? Care este impactul arhitecturii în creaţia de fashion?
Ţin minte că eram foarte mică şi lumea mă întreba ce vreau să mă fac când voi fi mare. Răspundeam inevitabil „Arhitect!”. Părinţii mei sunt amândoi arhitecţi şi am crescut cu poveştile lor despre cum era să fii student arhitect în comunism. Având şi o înclinaţie spre desen, am fost sigură că asta este ce vreau să fac. Până în momentul în care am început să practic efectiv arhitectura şi mi-am dat seama că am nevoie de o meserie mai flexibilă, mai creativă şi care are outcome-uri mai rapide. Aşa am început să studiez moda în paralel şi mi s-a potrivit mănuşă. Arhitectura îmi e învăţătura de bază şi bineînţeles că nu doar m-a ajutat în modă, dar mi-a şi influenţat stilul foarte mult.

Povesteşte-ne, te rog, despre procesul de obţinere al Rector’s Scholarship la London College of Fashion. Prin ce crezi că te-ai detaşat de restul aplicanţilor?
Sincer, nu am primit un feedback de la ei după ce am fost aleasă şi nici nu ştiu care a fost concurenţa ca să pot răspunde exact. Cred însă că a contat mult portofoliul de lucrări – al meu era deja consistent pentru că aveam şi colecţii făcute în afara şcolii –, dar şi maturitatea motivelor pentru care voiam să ajung acolo. Bursa rectorului a venit după ce fusesem deja acceptată la London College of Fashion şi a facut posibilă mutarea mea în Londra pentru că acoperea taxele şcolare.

Ce urmează după London College of Fashion? Îţi vei continua în vreun fel studiile sau îţi vei concentra atenţia pe construirea carierei?
Am terminat cu şcoala, timpul meu va fi exclusiv dedicat construirii şi dezvoltării brandului Ioana Ciolacu.

În ce direcţie ai vrea să te îndrepţi ca designer de modă?
Prefer prêt-a-porter-ul şi, ocazional, made-to-measure, deoarece haina, dincolo de valoarea estetică, are la bază funcţiunea. Ca în arhitectură. Colecţiile mele sunt efervescente, fresh, uşor de purtat, toate fiind însă construite pe un concept bine studiat şi dezvoltat, care îmi permite să îl explorez în diferite variante. Însă acum direcţia mea favorită este simplificarea şi aplecarea spre funcţiune şi detalii.

Cum a fost primit labelul tău în România şi în străinătate?
În mod evident, a fost primit mult mai bine în afară. Este şi normal, o industrie mai dezvoltată ca a noastră va răspunde mult mai prompt în faţa valorilor.

Ce crezi despre designului de modă autohton, ai schimba ceva?
Cred că se poate spune că avem foarte mult talent disponibil, dar şi prea puţin. Oricum, se simte o creştere. Puţinii designeri activi internaţionali sunt foarte bine priviţi, dar ce se întâmplă însă în ţară, în peisajul de modă autohton, ar trebui cu siguranţă curăţat. Ce aş schimba la noi ţine de ridicarea eticii în design şi de motivele pentru care designul se întâmplă.

Ţi-ai deschis un studio în Bucureşti, plănuieşti să rămâi în ţară?
M-am stabilit în Bucureşti cu studioul şi producţia din mai multe motive: aici mă simt acasă, producţia este în creştere şi trebuie încurajată, dar şi altele. Însă colecţiile sunt concepute pentru un consumator internaţional, România este o mică parte din public. Călătoresc mult şi simt că fac parte dintr-o lume fără graniţe, de aceea alegerea de a mă întoarce acasă, ciudată pentru unii, este absolut naturală pentru mine şi brandul meu.

Cum a fost să afli că ai fost numită Designer for Tomorrow de un juriu care o includea pe Stella McCartney?
A fost incredibil, iar pe loc, când am fost împinsă din backstage pe catwalk, nu am realizat că viaţa mea se va schimba. Din momentul acela, nu doar mi-a fost recunoscută şi apreciată munca la nivel internaţional, dar mi s-au şi deschis nişte uşi pentru a-mi continua munca. Întâlnirile cu Stella McCartney au fost inspiraţionale, dar şi foarte relaxate. Mi-am dat seama, stând în preajma ei, că am toate uneltele necesare pentru a fi un designer. Discuţiile au fost ca de la designer la designer, iar sfaturile au fost axate nu pe estetică, ci pe experienţă. Am avut ocazia să fiu în backstage-ul Stellei la show-ul ei de la Paris Fashion Week, să îi vizitez studiourile din Londra şi să îi cunosc echipa, prietenii şi familia. Experienţa asta mi-a ridicat aşteptările vis-a-vis de felul în care creez, m-a făcut mai exigentă şi mi-a dat o etică a muncii, dar m-a făcut şi să am încredere în mine.

Care sunt designerii pe care îi admiri în acest moment?
Pe lângă Stella McCartney, care îmi este mentor, dar şi model, îl apreciez pe Riccardo Tisci pentru ceea ce face pentru Givenchy.

Colecţiile tale se înscriu în cadrul trendurilor existente sau se îndreaptă mai degrabă spre neconvenţional?
Cum spuneam, activez în zona ready-to-wear; couture-ul, deşi îl apreciez, nu mi se pare updatat la societatea noastră. Cred că trendurile se creează, nu se urmăresc. Prezentându-mi colecţiile cu două sezoane înainte de a ajunge pe piaţă, practic intuiesc direcţia în care societatea va evolua şi felul în care oamenii vor simţi.

Cum e femeia îmbrăcată de Ioana Ciolacu? Ce alegeri vestimentare ai vrea să vezi mai mult pe străzile Bucureştiului?
Femeia pe care o îmbrac este femeia care îmi doresc eu să fiu, femeia spre care tind. Ea poate lua forme diferite, de la puterea de caracter a Mariei Tănase la efervescenţa scenică a lui Karen O. Pe străzile Bucureştiului aş vrea să văd mai multă personalitate şi mai puţină conformare, câteodată nereuşită, la anumite trenduri.

Dacă ai putea să îmbraci personajele vreunui film din ultimii ani, care ar fi acela?
Mi-ar fi plăcut să fac costumele pentru „Melancholia” a lui Lars von Trier şi să colaborez cu el.

 

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0