Izolaţi împreună – Parc de la Distance

ParcdelaDistance_Precht-(3)

Îndepărtându-se deliberat de statistici green sau etichetări superficiale, DOSARUL igloo #196_Arhitectura Verde observă câteva relaţii posibile între spaţiul arhitectural şi peisaj sau între creşterea bio-organismelor şi procesele de proiectare. Nevoia de distanţare socială a adus în paginile igloo un proiect foarte interesant, propus de Studio Precht. Un proiect manifest, intitulat Parc de la Distance, inventează pentru Viena, ca reacţie la perioada închiderii parcurilor, un loc plantat în care materia de construire a spaţiului este gardul viu. Am putea spune că este un proiect care lucrează cu spaţiul gol, cu parcursul, cu aleile.

______________________

Proiectul „Park de la Distance”, realizat de echipa de arhitecţi Studio Precht din Austria, propune un parc public deschis, ca răspuns printr-un spaţiu alternativ la nevoia de distanțare fizică și solitudine pe termen scurt. Izolaţi împreună este ceea ce simţim de peste trei luni cu toţii. Stăm acasă, însă suntem conectaţi la lucru. Suntem singuri fizic, în camere, dar împreună, în mediul online.

Izolaţi împreună este atât condiţia spaţială a ansamblului verde propus pe un teren viran din Viena, cât şi una dintre caracteristicile biroului de proiectare care l-au imaginat. Astfel, un răspuns arhitectural bine articulat la închiderea parcurilor (ca măsură de distanţare), „Park de la Distance” chestionează creativ limitele perceptibile, tactile, fizice şi empatice ale distanţei, oferind posibilitatea oamenilor de a se simţi împreună, într-un spaţiu deschis, nedeparte unul de celălalt într-un anumit loc, fără să se apropie fizic. Apoi, chiar dacă autorii proiectului s-au retras din aglomeraţia oricărui oraş şi lucrează într-o cabană izolată în munţi, au venit mai aproape de cititorii igloo, vorbind despre proiectul lor.

Premisa acestuia este generată de contextul actual — în timpul pandemiei, multe parcuri și grădini publice s-au închis, din îngrijorarea, explicabilă, că regulile de distanțare fizică nu sunt aplicate şi respectate. La Viena, toate parcurile celebre, precum Schönbrunn sau Belvedere, și-au închis porțile, iar locuitorii au fost nevoiți să folosească străzile și aleile pentru a-și întinde şi dezmorţi picioarele. Dar cum ar arăta un parc care introduce regulile distanțării fizice ca temă de proiectare?

 

Deși „Park de la Distance” încurajează distanța fizică, proiectul este modelat de atingerea umană: o amprentă. Ca o amprentă, benzile paralele îndrumă vizitatorii prin peisajul ondulat şi ondulant. Fiecare parcurs separă şi apropie, distanţează şi uneşte, izolează împreună. Configurat de alei şi marginile sale plantate, fiecare parcurs posibil are o poartă la intrare și la ieșirea din parc, arătând dacă aleea respectivă este ocupată sau liberă pentru plimbare.

Fiecare călătorie individuală are aproximativ 600 m. Benzile amprentei — care sunt de fapt aleile parcului — sunt distanțate la 2,4 m una de cealaltă și au ca divizare un gard viu a cărui înălţime porneşte de la cea a unui parapet. De-a lungul întregului parcurs, oamenii păşesc pe pietrișul de granit roșiatic. „Deși vizitatorii parcului sunt separați vizual de cele mai multe ori, ei pot auzi pe pietrişul de pe aleile vecine pașii trecătorilor” – Chris Precht.

Plantaţia devine arhitectură, devine materialul edificării. Înălțimea plantaţiilor, a substanţei verzi, variază de-a lungul acestei călătorii și oferă diferite niveluri gardurilor vegetale.

 

Ondularea pământului amprentat de ziduri verzi este gestul major al compoziţiei parcului. Una dintre calităţile evidente ale spaţiului configurat este că, în orice loc din spaţiu şi în fiecare clipă a parcursului lor prin aleile desenate riguros, dar şi inovativ, vizitatorii păstrează o distanță fizică sigură unul față de celălalt. „Uneori, vizitatorii sunt cufundați complet în natură, alteori apar peste gard și pot vedea în grădină” – Chris Precht.

Parcul după pandemie: asemănător cu modelele ondulate ale unei grădini zen japoneze, aleile în spirală conduc încet spre un centru, unde sunt amplasate fântâni. Acestea simbolizează o sursă de viață și echilibru interior. Din centru, vizitatorii continuă să circule spre exterior. 20 de minute de linişte, atât durează parcursul propus — un moment de intimitate în spaţiul public care nuanţează subtil şi oximoronic ideea izolare împreună.

***

Numele proiectului: Parc de la Distance; Tipul intervenţiei arhitecturale: Propunere; Amplasament: Viena; Arhitectura peisajului: Studio Precht; Echipa de proiect: Fei Tang Precht, Chris Precht, Andreas Stadlmayer; Anul proiectului: 2020

Proiect prezentat în igloo #196_iunie-iulie 2020

Igloo 196_Arhitectura Verde