La Divan, într-un bazar al simţurilor

Detaliile remarcabile, gândite şi executate cu multă preocupare, ceea ce imprimă o anumită prospeţime şi viziune fiecărei noi amenajări, continuă să fie marca dominantă a proiectelor semnate de arhitectul Corvin Cristian. Cele două noi restaurante Divan – unul tocmai inaugurat în Floreasca, iar celălalt pe strada Franceză din centrul vechi, proaspăt „reinventat” – recreează în Bucureşti atmosfera colorată şi plină de energie a fascinantului Istanbul, transpunându-şi vizitatorii într-un adevărat bazar al simţurilor.

Text : Adelina Clapon
Foto: Cosmin Dragomir | www.cosmindragomir.info

Pentru că beneficiarii au dorit să construiască o identitate puternică şi cele două restaurante să fie percepute ca un întreg, s-a optat pentru o tratare similară a spaţiilor, diferenţele principale constând în planimetrie şi gradul de intimitate oferit. Dacă în Floreasca restaurantul propune un spaţiu liber, ce încurajează interacţiunea, într-un ritm mai dinamic, în centrul vechi al oraşului, împărţirea pe două niveluri tratate diferit generează şi scenarii distincte de petrecere a timpului.

Astfel, parterul este mai deschis, situându-se într-un registru asemănător cu cel din Floreasca, în timp ce la etaj au fost create, prin mobilierul ales – canapele îmbrăcate cu perne şi mese joase, o serie de „celule” care invită la relaxare şi la petrecerea serilor într-un cadru mai intim.

Elementele vechi tradiţionale otomane se îmbină cu unele interpretate în manieră modernă, într-un amestec vizual fascinant, care individualizează restaurantele Divan printre localurile bucureştene cu specific turcesc. Pereţii sunt îmbrăcaţi fie în faianţă Iznik, fie în covoare autentice turceşti sau petice textile Kilim, provenite toate chiar din Turcia şi care, fiind fonoabsorbante, contribuie la crearea unei atmosfere intime şi calde. Motivele turceşti folosite la tratarea suprafeţelor verticale intră în dialog cu pardoselile din lemn şi cu plăcile cu motive otomane, turnate manual din ciment colorat.

Atât pentru mobilier, cât şi pentru placările pereţilor şi pardoselilor au fost utilizate acele nuanţe frumoase de turcoaz specifice Turciei. Elemente mai reci, precum faianţa de Iznik şi placările orizontale de ciment sunt contrabalansate şi „condimentate” de materiale calde, precum lemnul de diferite esenţe, folosit pentru mobilier, dar şi pentru alte elemente scenografice, cum ar fi stâlpii şi balustradele. Traforul, element specific arhitecturii orientale, este prezent aici într-o variantă uşor abstractizată. În cazul celui integrat în balustrade se păstrează geometria tradiţională turcească, însă materialul folosit – placajul – este unul contemporan.

Atmosfera de bazar turcesc, de bucurie şi savurare a vieţii, se simte în fiecare detaliu al amenajării. Artefacte otomane, cum ar fi uşi şi mese de zinc şi cupru, bufete şi diferite inscripţii, dar şi vase sau alte elemente de decor, au fost achiziţionate chiar de la Istanbul, unde Corvin Cristian şi Andrei Iusut, proprietarul celor două restaurante, au colindat printr-o mulţime de anticariate şi pieţe de vechituri, în căutarea celor mai sugestive obiecte.

Schema de iluminare adaugă un plus de intimitate şi de magie fiecărui loc, nu doar prin intensitatea scăzută, ci şi prin folosirea unor corpuri ce aduc aminte, prin formă, de fezul turcesc sau de baza pentru narghilea. Trimiteri formale şi simbolice către tradiţia otomană pot fi regăsite şi în forma picioarelor de mese, inspirată de elementul pe care se sprijină semiluna pe moschei, dar şi de geometria pieselor de şah.

Cum ne-a obişnuit de-a lungul timpului, Corvin Cristian nu lasă absolut nimic la voia întâmplării – fiecare colţişor poate deveni un centru de interes în ansamblu şi adaugă o idee, o emoţie la povestea pe care o transmite locul.