Les berges de seine
DupĂ o perioadĂ de industrializare şi degradare continuă, începând cu anii ’80 ai secolului trecut, în întreaga Europă au apărut proiecte şi măsuri privind revitalizarea fronturilor la apă, unele dintre ele reuşind să schimbe în mod radical percepţia publică asupra oraşelor respective. În Lyon, spre exemplu, a fost inaugurat în 2007 un uriaş parc urban, de 10 hectare, gândit în primul rând pentru pietoni şi rezultat prin reabilitarea şi reamenajarea complexă a malurilor râului Rhone. Este acum rândul parizienilor să-şi recucerească râul şi să se bucure de peisaj.
Prezenţa Senei în Paris, dincolo de imaginea romantică, se individualizează prin existenţa a două tipuri de chei: cele de deasupra râului, la nivelul străzii, care au fost dintotdeauna, animate şi intens folosite de oameni, o atracţie specială a oraşului, şi cele de jos, izolate prin pereţi înalţi şi folosite iniţial strict în scopuri comerciale. În anii ‘60, administraţia a profitat de existenţa acestor culoare centrale pentru a introduce trafic auto ceea ce a dus viaţa urbană şi mai departe de râu. Locuitorii, dar şi milioanele de turişti care vizitează anual Parisul au resimţit depărtarea fizică de Sena şi şi-au exprimat dorinţa de a se apropia de luciul apei, fără pericole şi în tihnă, însă de-abia după anul 2000 planificatorii au început să ia în calcul potenţialul spaţiului public nevalorificat de lângă râu. După mici intervenţii cu amenajări temporare tip plajă, care s-au bucurat de un succes enorm, începând din 2010, malurile drepte ale Senei se transformă pe timp de vară în adevărate oaze urbane, cu nisip, umbrele şi multă veselie. În 2013, a venit rândul malurilor de pe stânga ale râului să capete o nouă viaţă, eliberate de maşini şi ocupate de oameni, în primă fază pe porţiunea dintre Muzeul Orsay şi Muzeul Quai-Branly. Proiectul complex, iniţiat şi realizat sub supravegherea primăriei locale, a adus laolaltă specialişti din mai multe domenii şi a generat spaţii de relaxare grupate în jurul a trei mari teme: natură, sport şi cultură. Echipa Franklin Azzi Architecture a avut o misiune extrem de complicată atunci când şi-a asumat amenajarea acestei porţiuni iconice pentru oraş. Nu numai că două treimi din perimetru este declarat sit patrimoniu UNESCO, dar au existat multe alte cerinţe impuse care limitau intervenţiile: din cauza riscului de inundare, trebuia să se poată interveni rapid pentru a strânge toate dotările (în 72 de ore); activitatea celor trei porturi trebuia să continue, permiţând totodată pietonilor, bicicliştilor şi celorlalţi utilizatori să se bucure de plimbare; în orice moment, printr-o decizie a prefecturii locale, traficul auto putea fi reluat. O altă provocare a fost colaborarea între foarte multe departamente urbane care se ocupă de cultură, sport, natură, mediu etc. Pentru a atrage o mare diversitate de utilizatori, de la turişti la vârstnici locali, soluţia propusă a mizat pe simplitate şi flexibilitate, cu intervenţii minime în structura existentă, care să permită totuşi desfăşurarea din plin a vieţii urbane. În consecinţă, a fost inventată un soi de „cutie cu scule” – o serie de elemente modulare, uşor de transportat şi de montat direct pe pavaj, în diverse configuraţii, în funcţie de sezon şi de necesităţile de moment. Apoi, elementele de mobilier şi celelalte detalii fizice sunt activate zilnic prin programe diverse de activităţi şi prin evenimente: ore de yoga şi de pilates, cursuri despre vegetaţia urbană, competiţii sportive, expoziţii de artă urbană, spectacole interactive pentru copii, concerte. În primele 18 luni de la inaugurare, acest parc la nivelul apei s-a bucurat de peste 4 milioane de vizitatori, stabilind premisele şi motivaţia pentru noi intervenţii similare de-a lungul râului, pe care Anne Hidalgo, noul primar al Parisului, le-a anunţat încă din timpul campaniei.