Lina Bo Bardi. Poezia betonului
TEXT: Daniela Duca De Tey FOTO: courtesy of Tchoban Foundation
Clădirea spectaculoasă a Muzeului Desenului de Arhitectură din Berlin, proiectată de arh. și colecționarul Sergei Tchoban, ne arată că materialul modernității reci poate deveni poetic prin potențarea calităților sale sculpturale, expresive, și prin sinergia cu alte materiale precum sticla și lemnul. Muzeul oferă, astfel, ambianța perfectă pentru a face cunoștință cu „poezia betonului” din creația Linei Bo Bardi – într-o expoziție pe care am avut ocazia s-o vizitez recent chiar în compania lui Sergei Tchoban.
Pentru Lina Bo Bardi (1914-1992) desenul era o formă predilectă de expresie a ideilor sale arhitecturale. A lăsat în urmă peste 6 000 de desene, aflate astăzi la São Paulo în posesia Fundației Bo Bardi/Casa de Vidro. Avea un stil mai degrabă liber, nici foarte tehnic, nici foarte academic. Se folosea economic de cromatică și linie și își creiona ideile prin contururi lejere, simple, forme dinamice și energice, care denotă o anume spontaneitate și un aspect neterminat. În realizarea lor se folosea de creion, cerneală, carioci, acuarelă, guașă, aplicate pe suprafețe de mici dimensiuni, pe hârtie obișnuită, hârtie de calc sau carton.
Sunt prezente uneori și detalii decupate din alte surse sau fotografii și acompaniate de notițe succinte în compoziții de tip colaj. Desenul era pentru Lina Bo Bardi nu doar un exercițiu pregătitor pentru proiectele sale, ci chiar un mod de a înregistra momente și scene din viața cotidiană, aproape asemenea unui jurnal. Nu le considera nici opere de sine stătătoare și nici schițe tehnice și riguroase, menite să pregătească pragmatic etapele de producție. Dimpotrivă, meritul lor era chiar acela de a desfășura liber fluxul spontan al ideilor și a reda dinamica și vitalitatea inerente procesului creator.
Expoziția Lina Bo Bardi. Poezia betonului (1 iunie – 22 septembrie 2024), organizată de Fundația Tchoban în colaborare cu Institutul Bardi São Paulo, constituie o premieră europeană. Cele 40 de desene arhitecturale selectate din colecția Bardi sunt expuse acum pentru prima oară în Europa la Muzeul Desenului de Arhitectură din Berlin. Acestea schițează șase proiecte majore realizate între 1950 și 1987: două construcții nou proiectate, un proiect de reabilitare și trei proiecte de conversie urbană: reședința sa privată Casa de Vidro (Casa de sticlă), Muzeul de Artă din São Paulo, Teatrul Oficina, fabrica SESC Pompeia (1977-1986), transformată în centru de divertisment sportiv și cultural, și două construcții coloniale din Salvador Bahia – Solar do Unhão și Casa do Benin, transformate în muzee dedicate culturii afro-braziliene.