Locuri în comun. Atelier Melania Dulămea UAUIM

14 februarie 2025

Locuri în comun. Atelier Melania Dulămea UAUIM

TEXT: Melania Dulămea, Laura Popa-Florea, Vlad Nicolescu

Abordarea noastră are la bază preocuparea constantă față de oraș ca mediu construit, trăit, locuit. Înțelegem proiectul de arhitectură ca proces fundamentat pe definirea prin analiză și interpretare critică a acelor aspecte calitative specifice ce stau la baza intervenției. Prin temele de studiu urmărim investigarea realității urbane și înțelegerea caracteristicilor părților de oraș ce se întrepătrund prin alternarea constantă a scării de referință – scara locală, scara fragmentului, scara orașului. Totodată, urmărim să stimulăm formarea unui mod de gândire și de exprimare personal, propriu fiecărui student, dar și să creăm cadrul unor cercetări complexe, elaborate în colectivul extins al atelierului.

Locuri în comun – Common Grounds este tema cercetată în cadrul atelierului în anul universitar 2023-2024 și a vizat explorarea dimensiunii comunitare și înțelegerea elementelor de interacțiune socială raportată la zonele de extindere a orașului tradițional care au conturat periferia bucureșteană. Am adus în discuție o temă tipic bucureșteană, caracterizată de coliziunea nerezolvată a unor tipologii urbane și sociale greu de conciliat, propunând strategii de intervenție în spațiul public, redarea caracterului unor locuri prin inserție arhitecturală și reevaluarea noțiunii de locuire.

Studiul prezentat în continuare s-a desfășurat pe parcursul primului semestru și a avut două componente. Prima a luat forma unei cercetări colective asupra unui fragment caracteristic pentru o situație recurentă, întâlnită de-a lungul cortinelor de blocuri ce flanchează marile bulevarde bucureștene și a condus la elaborarea de strategii de rețesere urbană și revitalizare a spațiului public prin interogarea caracterului limitelor și instrumentalizarea calității locului public de a aduna și organiza fragmente de oraș. Cea de-a doua a constat în inserarea unei biblioteci de cartier ca element de redefinire a caracterului local în aria studiată anterior.

Observațiile directe vizând utilizarea și trăsăturile imanente ale spațiului public au condus la formularea a patru direcții de intervenție. Fie că este vorba de traversări prin țesut, regândirea relației dintre obiectul arhitectural și spațiu public pe baza raportului dintre figură și fond, redefinirea limitelor zonei studiate sau activarea unor elemente de discontinuitate din fragmentul urban, diversitatea și acuratețea intervențiilor specifice rezultate din descoaserea și particularizarea tuturor acestor problematici devin expresia obiectivelor cercetării.

Propunerile sunt rezultatul multiplelor scări la care a avut loc observația spațiului public, de la cea intermediară care pune bazele aspectelor teoretice pe care se fundamentează abordările, până la cea de detaliu care prezintă trăsăturile specifice ale amplasamentelor, iar distribuția uniformă a acestora la nivelul fragmentului urban analizat denotă multiplele valențe ale spațiului public în relația cu orașul, diferitele sale comunități și indivizi.

Zidul ca interfață într-un peisaj urban dual – st. arh. Iulia Coman

Caracterul ambivalent al bibliotecii de cartier se naște din reflexia ipostazelor trasate de cele două tipuri de țesut la nivelul percepției urbane, marcând totodată limita dintre acestea, dar prezentând și o manieră dirijată de negociere a lor. În raportul tensionat cu spatele cortinei de locuințe colective, biblioteca prezintă o tratare fermă, opacă, rezultată din aglutinarea de spații servante care orientează spațiile reprezentative ale bibliotecii către ansamblul fostei școli. Raportul dintre spațiile interioare și curtea școlii este nuanțat în logica internă a clădirii, bazată pe o progresie a interiorizării.

Relația cu spațiile exterioare este mult mai controlată înspre spatele blocurilor, dar direcționată prin sistematizarea terenului care marchează unul dintre accesele bibliotecii către cel mai important spațiu interior, definit ca zona de socializare de la nivelul demisolului, care funcționează atât ca zonă de articulare între incinta școlii și cortina de blocuri, dar devine și liantul pentru toate celelalte secvențe spațiale de la interior. Prin toate acestea, noul obiect propus reușește stabilirea echilibrului între spații specifice lecturii, spații cu rol comunitar și trasee între acestea ce potențează trăsăturile definitorii ale locului.

Echilibru și reflexie – st. arh. Maruan Robert Mansour

Situată pe linia de demarcație dintre două tipuri de țesuturi urbane specifice Bucureștiului, cu o amprentă determinantă asupra trăsăturilor caracteristice ale formei urbane recognoscibile până în prezent, biblioteca de cartier își propune metabolizarea complexității datelor desprinse din contextul imediat și accentuarea caracterului permeabil al locului. Astfel, biblioteca preia aluzia metaforei unei cortine a scenei urbane, alta decât cea definită de ansamblurile colective ale perioadei comuniste, prin care sunt probate și nuanțate ipostazele de față-spate de la nivelul percepției urbane în tranziția dinspre placările radicale ale bulevardelor, înspre fragmentele reziduale ale parcelărilor cu locuințe unifamiliale.

Deși clădirea devine o extensie a ansamblului Școlii de Meserii ,,Ciocanul’’, aceasta neagă caracterul ermetic, instituțional, al acestuia propunând o dematerializare a spațiului. Căutările legate de sistemul structural, particularizarea momentelor de tangență cu solul și elementele de cadru natural introduse, estompează limitele prezente și ajută la țeserea fracturii dintre fragmentele urbane, atât din punctul de vedere al percepției formei urbane, cât și al utilizării spațiului public.