fbpx

Locuri nemaivăzute: apartamentul arhitectului Auguste Perret

Vedere din salon. Pe stâlp, o lampă din lemn și metal, creată de artista Constance Guisset.

ARHITECTURĂ: Auguste Perret TEXT: Iuliana Dumitru FOTO: Jérémie Léon, courtesy of Genius Loci

Fiecare ediție a expozițiilor Genius Loci pune în lumină câte un spațiu inedit, deloc sau puțin cunoscut publicului, construind un dialog vibrant între arhitectură, design și artă contemporană, dialog care se inspiră și revelează într-adevăr ceva din „spiritul locului”. În 2021 a fost vila L’Ange Volant proiectată de Gio Ponti, iar în 2022, în octombrie, la Paris, o raritate absolută – apartamentul arhitectului Auguste Perret (1874-1954), deschis spre vizitare pentru prima oară.

De numele lui Auguste Perret se leagă începuturile unei noi vârste în arhitectura europeană. Este printre vizionarii care au simțit și exploatat potențialul arhitectural și tehnologic al betonului armat. Mai mult decât atât, activitatea sa de pionierat se distinge și prin definirea unei viziuni estetice a betonului, ce îmbină puritatea neoclasică cu elemente Art Deco și face ca proiectele sale să-și păstreze vigoarea și azi.

Vedere din vestibul. Pe dreapta, sculptură de Thomas Houseago, din bronz și lemn de sequoia.

Dintre acestea câteva merită amintite: Théâtre des Champs-Élysées (1911-1913), recunoscută drept prima clădire Art Deco din Paris, șocantă însă, la vremea aceea, prin austeritatea ornamentului; biserica Notre-Dame du Raincy (1922-1923), monument al modernismului; sala de concerte de la École Normale de Musique de Paris, remarcabilă prin acustică; sau, mai târziu, proiectul de reconstrucție a centrului orașului Le Havre, distrus în Al Doilea Război Mondial și inclus, în 2005, în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pentru Perret, experimentele cu betonul armat însemnau nu doar noi posibilități structurale și de construcție, ci și o uriașă libertate spațială și a formelor în general. Să menționăm că printre numeroșii tineri arhitecți care au lucrat în biroul său se numără și Charles-Édouard Jeanneret-Gris, viitorul Le Corbusier.

Baia originală, în formă hexagonală.

Clădirea din Rue Raynouard proiectată de Perret în 1932 e o lucrare de maturitate. La parter își instalează biroul de arhitectură, iar la etajul șapte, propriul apartament, cu o largă vedere asupra orașului. Locul devine epicentrul vieții sale pariziene și scena a nenumărate petreceri și recepții având ca invitați arhitecți, scriitori, artiști și muzicieni ai vremii. După moartea acestuia în 1954, soția donează apartamentul – azi monument istoric – Asociației Auguste Perret, fondată de ultimii studenți ai arhitectului și care a conservat întreg spațiul în stare intactă.

SALLE A MANGER-CHAISE SILVER-BUSARELLO
Colț de sufragerie cu lanț din onix de Théo Mercier și instalație botanică de Louis-Géraud Castor.

În acest apartament – conceput și amenajat până la ultimul detaliu de însuși Perret sub forma unui elegant „cabinet” îmbrăcat în lemn masiv și beton – a avut loc a doua ediție Genius Loci, în cadrul căreia 30 de artiști și designeri contemporani au expus, într-un efect de mise-en-abîme, lucrări și instalații gândite ca reflecții asupra acestui spațiu unic, dar și asupra fațetelor mai puțin cunoscute ale personalității lui Perret. Un Perret a cărui reputație de „tehnocrat rece”, cu arhitectura lui „uscată și severă”, a lăsat să se întrevadă mai puțin din pasiunea pentru arta antică, lumină, poezie, muzică, sculpturi înfățișând bufnițe sau îngeri – iată deci ce ascundea decorul intim și impunător al unei capodopere arhitecturale misterioase și complet necunoscute publicului.

x THeo MErcier Bibli
Biblioteca din salon, transformată în cabinet de curiozități de către artistul Théo Mercier.

O parte din lucrările artiștilor au fost special realizate pentru eveniment, ca extensii sau reinterpretări ale unor piese semnate de Perret și prezente în apartament. De pildă, lampa creată de Constance Guisset și atașată de coloana din beton din salonul principal dialoghează cu imensul cerc alb decupat de Perret în plafon, iar „tripticul totemic” al lui Thomas Devaux, din sticlă cu foiță de aur, accentuează jocul de reflexii între oglinzile și unghiurile din baia hexagonală.

7 - Ice Chair
Vedere din baie. Lucrarea Ice Chair de Paul Mathieu, 1987.
Betonul meu e mai frumos decât piatra. Îl prelucrez, îl decupez, îl transform într-un material ce întrece chiar și cele mai prețioase finisaje. Auguste Perret
ENFILADE
Vedere către camera de baie și dormitor. La dreapta, un scaun de Martin Szekely și apoi o sculptură de Nadège Desgenétez.
baignoire-Devaux
Detaliu din baie. Instalație din sticlă dicroică de Thomas Devaux.

PROIECT: Expoziția Genius Loci în apartamentul lui Auguste Perret; AMPLASAMENT: Rue Raynouard nr. 51, Paris, Franța; ARHITECTURĂ ȘI DESIGN INTERIOR: Auguste Perret (1874-1954); CURATOR EXPOZIȚIE: Marion Vignal; ARTIȘTI: André Abbal, Aldric Beckmann, Christian Biecher, Antoine Bourdelle, Daniela Busarello, Louis-Géraud Castor, Aki & Arnaud Cooren, Nadège Desgenétez, Thomas Devaux, Jean Dunand, Jérôme Échenoz & Vincent Leroy, Atelier Ellena, Loris Gréaud, Constance Guisset, Thomas Houseago, Shiro Kuramata, Martin Laforêt, Benoît Maire, Robert Mallet-Stevens, Paul Mathieu & Michael Ray, Théo Mercier, Chana Orloff, Rick Owens, Émilie Paralitici, Anne & Patrick Poirier, Simone Prouvé, Eugeni Quitllet, Michael Schilkin, Martin Szekely, Morgane Tschiember, Bruna Vettori, Francesco Vezzoli, Pierre Yovanovitch; FINALIZAT: 1932 (apartament) / octombrie 2022 (expoziție temporară)

 

Articol publicat în igloo #211 / Kéré Architecture / Decembrie 2022 – Ianuarie 2023

 

 

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0