Loggia. Fusion café-club
Pe strada Smârdan, una dintre axele cardinale ale comerţului bucureştean împreună cu Lipscaniul cu care se şi întretaie, era normal să fie ridicată o bancă, pandant al Marmoroş Bank, ce se afla puţin mai jos de vechiul sediu al Băncii Naţionale. Aceasta din urmă, proiectată de un francez, este o clădire eclectică fin de siecle cu un puternic aspect neoclasic francez, sediul Marmoroş Bank este neobaroc, şi mai avem la capătul dinspre Calea Victoriei al Lipscaniului o altă clădire a unei foste bănci, ce avea cele mai avansate sisteme de securitate ale timpului, şi care era gândită în limbajul stilistic al art deco-ului american.
Deşi sobru şi impunător, micul nostru spaţiu este la interior o butaforie arhitectonică. Toate elementele de decor au fost patinate, fără a fi modificate în vreun fel. Cinci travee, una longitudinală şi în ax şi câte două laterale definesc spaţiul interior. Prima este plafonată şi poartă o decoraţie de baghete şi mici rozete, celelalte patru fiind boltite în cruce cu nervuri şi chei de boltă de unde sunt agăţate candelabrele. Spaţiul este delimitat de două coloane, ce au în partea superioară capiteluri cu frunze de acant, iar în partea inferioară un brâu din baghete împletite. Cele patru arce cu traseu aproximativ în mâner de coş se sprijină la ambele extremităţi pe console şi sunt decorate pe intrados cu trei rânduri de semicilindri intercalaţi. Capătul de perspectivă, unde acum se află barul, are la interior două coloane adosate cu torsade opuse şi, pe direcţia arcelor în mâner de coş, doi stâlpi adosaţi. Arcele laterale astfel formate sunt semicilindrice, iar cel central este trilobat. O bandă decorativă cu motiv zigzagat însoţeşte traseul arcelor şi este de regăsit şi deasupra capitelurilor coloanelor. Cele patru travee laterale formează la rândul lor arce la întâlnirea cu pereţii, în aşa fel încât în ax şi la capătul opus intrării acestea sunt trilobate, iar cele laterale sunt polilobate.
Acestea fiind spuse, să trecem la intervenţia contemporană. Ferestrele ce dau către stradă sunt dreptunghiulare, astfel încât nu reflectă dispoziţia spaţială a interiorului, dar lasă în acelaşi timp privirea liberă. La exterior, faţada corespondentă spaţiului este lambrisată şi vopsită în negru, în aşa fel încât în timpul zilei aceasta atrage lumina şi privirile. Datorită marilor goluri vitrate, pe timpul nopţii, când Loggia îşi aşteaptă cu precădere muşterii, spaţiul interior este vizibil. În afara elementelor decorative, pereţii sunt acoperiţi cu tapet crem cu motive decorative în relief. Mobilierul monolitic face abuz de linii drepte, contribuind la contrastul dintre opulenţa vechilor elemente de decor arhitectural şi minimalismul intervenţiei contemporane. În laterala stângă este ridicat un mic podium unde se află pupitrul de sunet la care, în fiecare seară, performează un alt DJ. Fotoliile sunt albe sau crem, iar mesele maro închis. Înălţimea acestora nu depăşeşte limita impusă de golurile ferestrelor, cu excepţia scaunelor de la bar. Podiumul pe care se află acesta din urmă este delimitat şi semnalizat luminos. Barul propriu-zis are panouri de alamă şi lemn şi are, la rândul său, inserţii de corpuri de iluminat.
Deasupra sa se află o perdea de leduri inserate în bare de alamă ce sunt agăţate de plafon. Acelaşi tip de spoturi, dar cu o configuraţie diferită, formează sus-amintitele candelabre prinse în cheile de boltă ale traveelor laterale şi aplicele de pe stâlpii adosaţi.
Finalmente, putem socoti îndreptăţită denumirea de fusion club-café, însă nu putem decât să ne dăm cu presupusul în ceea ce priveşte denumirea: Loggia. Caracteristica esenţială, aşadar definitorie, a unei loggia este exterioritatea. Conform dicţionarului, avem de a face cu un soi de verandă, o galerie, deschisă cel puţin pe o parte. În cazul nostru, este evidentă proiecţia interiorului la exterior pe timpul nopţii, şi invers, a exteriorului la interior pe timpul zilei. Nu ştim însă dacă intenţia este anterioară stabilirii numelui ori nu.