„Lucrăm cu intensitatea pe care o generează orice experiență efemeră.” O conversație cu Florina Dascăl, Lead Architect al grupului Untold Universe
INTERVIU REALIZAT DE: Iuliana Dumitru; FOTO: Andreea Bogdan, Julien Duval
În România arhitectura de festival e un teritoriu încă destul de exotic, deci cu atât mai memorabil și mai receptiv la noi limbaje și experimente. Așa că am stat de vorbă cu arh. Florina Dascăl, care ne-a dezvăluit din poveștile văzute și nevăzute ce creează atmosfera completă, spectaculoasă și inconfundabilă a festivalurilor Untold și Neversea – în fond, o invitație pentru noi toți de a retrăi vara asta o experiență care ne-a lipsit în ultimii doi ani.
Spune-ne ce faci ca arhitect la Untold și Neversea și cât de diferit e față de practica obișnuită de arhitectură.
La fel ca în practica de arhitectură obișnuită, arhitectura de festival are ca element central experiența utilizatorului. Durata și intensitatea experienței sunt însă elementele care diferențiază fundamental felul în care ne imaginăm și realizăm proiectele de festival. Dacă într-o casă ai timp să te plimbi, să te așezi, să folosești spațiile, să le percepi cursivitatea, să observi texturile și felul în care se așază lumina în diferite ore din zi, în fața unei scene de festival timpul se comprimă la durata unui concert. Practic lucrăm cu intensitatea pe care o generează orice experiență efemeră. Tot ce ne imaginăm pe parcursul unui an stă în picioare timp de 4 zile. Proiectele supraviețuiesc însă un timp îndelungat în mediul digital. Totul se vede prin ecranul telefonul și asta influențează felul în care proiectăm. Permanența arhitecturii cu specific temporar prin intermediul mediului digital a devenit de-a lungul timpului încă un mod prin care ne evaluăm impactul asupra festivalierilor – cât din ce am construit devine parte din amintirea colectivă. Este fascinant să surprinzi felul în care festivalierii vorbesc despre arhitectura din festival, ce i-a surprins, ce i-a bucurat, ce i-a dezamăgit, ce anume rămâne cu ei după momentul în care festivalul se încheie.
Vorbim de două festivaluri plasate în contexte foarte diferite – unul în mijlocul orașului, celălalt pe malul mării. Ce fel de poveste sau de experiență spațială/senzorială cauți să creezi prin cele două universuri pe care le proiectezi? Care ar fi conceptul creativ din spatele fiecăruia?
Cele mai multe din limitările date de contextul fizic al unui obiect arhitectural permanent dispar atunci când vorbim despre festival. Rămân doar elementele naturale ca sursă constantă de inspirație – pădurea din mijlocul orașului; plaja cu marea, nisipul și soarele. Constrângerile noastre sunt, însă, de cele mai multe ori, de natură conceptuală. Lucrăm cu povești și cu emoții atunci când încercăm să construim experiențele senzoriale. Pentru Untold ne găsim inspirația în arta fantasy, ne imaginăm tărâmuri de poveste care invită festivalierul să se transpună pentru câteva zile într-un lume magică în care valorile comune sunt legate de nevoia unei constante evoluții a sinelui. La Neversea ne imaginăm o lume suprarealistă, vorbim despre visele transpuse în realitate, despre bucurie și curiozitate, și despre libertatea de a fi exact așa cum ești.
Ce te inspiră în procesul de creație/proiectare? Cât e inspirație, cât e tehnologie/inginerie, cât e muncă interdisciplinară și colaborativă?
O mare parte din munca mea este cea de integrator. Urmăresc evoluția conceptelor creative prin prisma felului în care acestea pot fi transpuse în realitate. De la idee la producția efectivă proiectul trece prin mâinile artiștilor conceptuali, a ilustratorilor, a inginerilor tehnici, de sunet, de lumini, a show designerilor, a producătorilor de structuri și decoruri și a managerilor de proiect. Mai mult decât atât, orice proiect este privit din punctul de vedere al felului în care va fi comunicat vizual prin fotografii și video și marketat ca produs. Ca atare, ideile se adaptează, se transformă și evoluează mereu, însă de-a lungul timpul am învățat să ne luăm ca repere prioritare emoțiile pe care vrem să le generăm. De la un an la altul reușim să înțelegem mai bine felul în care proiectele noastre sunt „consumate” de festivalieri și inspirația vine mereu din energia acestora.
Cum e „pe șantier” la Untold și Neversea? Dar ulterior, ca spectator din miezul mulțimii? 🙂
Ne imaginăm și proiectăm luni de zile festivalurile și apoi le construim în mai puțin de 4 săptămâni. Ca atare, șantierul înseamnă multă planificare anterioară și totuși multă adaptare la fața locului, munca cu echipe întregi de oameni de montaj din toate domeniile, multă forță, dar și multă răbdare și empatie, multă putere de convingere și nevoia constantă de a motiva oamenii, zeci de mii de pași făcuți zilnic în bocanci, soare, nisip, ploaie, zi, noapte. Dar probabil cel mai important este entuziasmul de a vedea toate ideile construite. După toate acestea sensul cuvântului „spectator” se transformă. Te uiți pentru prima dată la obiecte ca la mecanisme care au căpătat viață, care își desfășoară forța și care se consumă, iar spectacolul este dat de fiecare dată de reacția oamenilor, de felul în care aceștia experimentează spațiul construit al festivalului, de uimirea și bucuria lor.
Fiind un domeniu atât de nou și de dinamic, ce obstacole ai întâmpinat până acum? Sau poate, din contră, dezavantajul noului devine o șansă de explorare și experiment?
„Ok, cum facem asta să se întâmple?” e probabil fraza cel mai des auzită în echipele noastre. Nu există aproape niciun proiect care să pornească fără căutări de toate feluri, multe dintre ele cât se poate de pragmatice. La începuturile festivalurilor soluțiile păreau aproape imposibil de găsit, dar între timp am început să simțim cum se dezvoltă o întreagă industrie în jurul arhitecturii temporare. Mai mult decât atât, o mare bucurie personală este dată de impactul pe care festivalurile le au asupra celorlalte industrii creative, care sunt, de la an la an, tot mai des implicate în realizarea proiectelor de festival.
Ce ne poți dezvălui din surprizele arhitectural-scenografice pe care le pregătiți pentru cele două festivaluri vara asta?
Așteptăm cu toții de ceva vreme să retrăim exuberanța și energia zilelor de festival. Cred că acest lucru se transpune mai mult ca niciodată în felul în care arată și sunt gândite, la nivel de interacțiune, elementele de arhitectură și scenografie. Surprizele vin însă mereu din partea festivalierilor, care dau de fapt viața spațiului prin felul în care trăiesc întreaga experiență de festival.
Interviul va fi publicat în igloo #208 / Ucraina / iunie – iulie 2022 în curs de apariție.
