Lumină pentru artă
Aflată într-un contrast complementar cu clădirea istorică proiectată de Charles R. Mackintosh în 1909, noul proiect semnat Steven Holl pentru Glasgow School of Art se remarcă printr-un design unic, taxat de către unii critici pentru „îndrăzneală”. Se poate însă ca tocmai această reacţie să fi fost cea dorită, căci în urmă cu un secol şi arhitectul scoţian a şocat opinia publică cu o concepţie revoluţionară a spaţiului clădirii de peste drum.
Inspirându-se din modul în care Mackintosh a reuşit să manipuleze secţiunea edificiului pentru a introduce lumina în cât mai multe spaţii interioare, clădirea Seona Reid, denumită astfel după rectorul universităţii din perioada construcţiei, face un pas înainte şi utilizează un nou limbaj al luminii, în încercarea de a stabili un model pentru şcolile de artă ale secolului 21. Pe de o parte, învelişul translucid al volumului geometric creează un contrast cu piatra care plachează faţadele clădirii învecinate şi a celei pe care o îmbrăţişează, un semn puternic în ţesutul urban pentru aspiraţiile instituţiei, şi, pe de altă parte, sistemul creativ de iluminare al interiorului vine în întâmpinarea nevoilor specifice programului. Mai precis, Steven Holl face apel la o serie de volume cu diferite grade de iluminare. De exemplu, atelierele de creaţie au fost poziţionate pe faţada de nord, prevăzută cu deschideri vitrate largi şi înclinate, pentru a se bucura pe deplin de lumina difuză a nordului atât de necesară în artele vizuale.
În schimb, spaţiile care nu necesită lumină de aceeaşi calitate, precum sala de mese sau birourile, sunt si-tuate pe faţada de sud, unde lumina intensă a soarelui poate fi echilibrată cu ajutorul parasolarelor. Dar poate cea mai spectaculoasă componentă a sistemului de iluminare este acea serie de luminatoare cilindrice care direcţionează lumina în adâncurile clădirii, asigurând astfel o legătură directă cu exteriorul, dar şi ventilarea naturală, în aşa fel încât nevoia de aer condiţionat a fost complet eliminată. În completare, proiectul integrează şi alte tehnologii prietenoase cu mediul, precum un sistem de colectare şi reutilizare a apelor pluviale, acoperişuri înverzite, sticlă reciclată pentru faţade şi o centrală cu biomasă. Toate acestea i-au adus imediat după inaugurare certificarea BREEAM Excellent. Din punct de vedere al circulaţiilor putem remarca o reţea complexă de scări şi rampe care permit o cât mai bună comunicare între spaţiile centrale: lobby, spaţiu expoziţional, ateliere, amfiteatre, încăperi pentru seminarii, workshopuri şi proiecţii, laboratoare pentru noile media şi terase înverzite pentru întâlniri informale şi expoziţii.
Este notabil că interesul lui Steven Holl pentru fenomenologie a devenit cu atât mai pregnant în acest proiect cu cât arhitectul din a cărui operă s-a inspirat a explorat pe cât posibil puterea detaliului, a luminii şi a materialului. Noua clădire a Glasgow School of Art îşi propune acelaşi lucru dar utilizând tehnologiile viitorului.