M1. Atelierul
Sub motto-ul muschetăresc-dumasian „Unul pentru toţi şi toţi pentru M1”, fosta sală de protocol a Cramei Murfatlar, construită în anii 1960, găzduieşte, din toamna lui 2014, M1. Atelierul, un spaţiu modern de degustare, documentare şi creaţie dedicat enologilor. De asemenea, sala reînnoită răspunde nevoii de simboluri şi poveşti, de întâlniri şi dialog – toate inerente unei industrii cu tradiţie cum este cea a vinului.
Iniţial, sala de protocol era conectată direct la crama propriu-zisă, însă, odată cu extinderea podgoriei, funcţiunea ei publică s-a mutat în clădirea mai recentă a Muzeului Murfatlar, iar sala, devenită spaţiu de birouri, a intrat într-un con de umbră. Tema proiectului s-a născut din necesitatea de a crea o zonă de lucru care să poată găzdui activităţi diverse, de la documentare şi dezbateri, la prezentări, degustări şi cupaje. Prin urmare, arhitecţii au conceput două spaţii principale, corespunzând naturii diferite a acestor activităţi – unul mai retras, dedicat formării şi studiului, şi un al doilea pentru evenimente – deservite, bineînţeles, de spaţii strict funcţionale: garderobă, bucătarie şi grupuri sanitare.
Concret, într-o suprafaţă totală de 120 mp, s-a cerut integrarea unei mese de degustări pentru 12 persoane, a unui spaţiu de lectură pentru 1-2 persoane şi a unei mese de conferinţe modulabile. Vechea sală de protocol venea deja cu propria sa istorie, ilustrată de o frescă din anii 1960, realizată de Alexandru Brătescu, fiul scriitorului Brătescu-Voineşti, care – ce-i drept, folosindu-se de estetica socialistă a vremii – înfăţişează evoluţia producţiei locale de vin, din timpuri antice până în contemporan.
Cum aceasta reprezintă un puternic element identitar al spaţiului, arhitecţii au decis nu doar să o menţină, ci să o şi aducă în prezent. Astfel, fresca a fost restaurată, expusă şi extinsă cromatic printr-un cadru îmbrăcat în nuanţe calde de lemn, tratat diferit faţă de restul atelierului, cu scopul de a unifica cele două zone principale – prima, activă, luminoasă, destinată lucrului, iar a doua, mai retrasă, caldă, cu lumină scăzută. Cea dintâi întruchipează relaţia alchimică dintre enolog şi vin, fiind caracterizată de o materialitate aseptică, de laborator, cu suprafeţe perfect netede şi albe, ce permit o citire impecabilă a culorii şi consistenţei vinului analizat. Aici, podeaua a fost finisată cu răşină epoxidică, iar pereţii, îmbrăcaţi în ceramică.
Piesa principală este masa de degustări din material compozit, lungă de 7,5 m, cu scaune Wire, create de Harry Bertoia în 1952, lavoare mobile şi lumini pentru fiecare post de lucru. Flexibilitatea este, de asemenea, o caracteristică importantă a acestui spaţiu, ce comunică cu bucătăria printr-o vitrină de vinuri, dar poate fi şi complet izolat de lumina exterioară pentru a găzdui proiecţii. Prin contrast, în cadrul zonei de studiu a fost folosit cu precădere lemnul, pentru crearea unei atmosfere intime, specifică unei biblioteci individuale, în care enologul să se poată retrage în linişte, pe divanul de piele şi lemn curbat conceput de Charles Eames în 1956. În acelaşi timp, zona poate servi drept spaţiu de conferinţă pentru grupuri mici, dispunând de o masă-obiect modular de formă hexagonală, cu şase piese ce pot fi reconfigurate în funcţie de caracterul întâlnirii.
Deşi caracterizat de o funcţionalitate irepro-şabilă, M1. Atelier corespunde, de asemenea, şi celor mai înalte standarde estetice, constituind un spaţiu unde istoria – reprezentată cu sinceritate – coexistă în armonie cu contemporanul şi inovaţia.