fbpx

Mă numesc Cartier a ajuns la final

Text, foto: Vlad Cătună

Proiecul Mă numesc Cartier a ajuns la final, după 5 luni de activitate în Pantelimon. Prin intermediul unor evenimente variate Make a Point a devenit un centru cultural reprezentativ al cartierului, primitor şi apropiat de oameni.

În urma cercetării sociologice, echipa de sociologi voluntari a identificat preferinţele oamenilor în materie de viaţa cotidiană, în special petrecerea timpului liber în cartier. Simultan, evenimentele organizate de Make a Point au oferit oamenilor alternative culturale pentru timpul liber: o expoziţie documentară şi una artistică legate de cartier – în general (Privim cartierul) sau în mod specific de istoria cartierului Pantelimon (Memoria cartierului), deja tradiţionalele proiecţii de film în fiecare joi, Make a Joi sau week-end-uri relaxante în Parcul Morarilor. Proiectul s-a încheiat cu seminarul Post-industrial şi discuţii libere despre Mă numesc Cartier şi demersuri similare în Bucureşti şi în lume.

Mă numesc Cartier a ajuns la final

Realitatea cartierului Pantelimon este una complexă la fel ca peisajul urban observat şi studiat. Multitudinea de trăsături ce se conturează în jurul cartierului socialist cu bulevarde largi, mărginit în partea de nord-est de lacuri şi presărat pe alocuri de parcuri şi de spaţii industriale, aduce după sine o multitudine de proiecte şi iniţiative pe care Make a Point le desfăşoară şi le propune. Acţiunile sunt orientate către oameni şi militează pentru lărgirea spaţiului de oportunităţi pentru locuitori, mai ales pentru diversificarea activităţilor de petrecere a timpului liber în spaţiul public.

Pentru a înţelege oamenii şi felul în care aceştia interacţionează cu spaţiul în care locuiesc, am întreprins o cercetare antropologică, observând oamenii, mediul înconjurător şi activităţile culturale pe care le întreprind în cartier: economia informală, socializarea, mersul pe bicicletă, pescuitul, shoppingul, graffitiul, participarea publică, plimbatul prin parc, joaca etc.

Mă numesc Cartier a ajuns la final

Când ajungi la intersecţia Costin Georgian, venind dinspre Titan, specificul cartierului cu spaţii verzi care înconjoară blocurile de locuinţe se pierde, peisajul fiind ocupat de bulevarde, spaţii industriale şi blocuri. Arhitectura este a unui spaţiu organizat care să asigure atât condiţii egale de locuire, servicii integrate, un sistem ieftin de transport, cât şi situarea locuinţei în proximitatea locului de muncă. Modul în care cartierul a fost proiectat şi dezvoltarea acestuia s-au conturat pe baza intereselor clasei muncitoare. Anii ’70 au reprezentat o măsură de reînnoire urbană în Bucureşti, proiectul urbanistic din Pantelimon fiind considerat, la acea vreme, ca fiind unul foarte reuşit şi important în structura oraşului. Firesc, construirea cartierului survine unor serii de demolări, efectuate începând cu anii ‘65, când crâşmele, hanurile, casele vechi sunt şterse de pe harta Bucureştiului, pentru a face locul celui mai modern cartier bucureştean. Schimbările şi transformările datorate trecerii de la sistemul socialist la cel capitalist se resimt atât pe plan economic, politic, social, cultural, cât şi la nivelul ţesutului şi a peisajului urban. Modul de viaţă a împrumutat formele consumeriste ale capitalismului, iar spaţiul s-a reconfigurat la noile realităţi.

Dezindustrializarea şi orientarea către sectorul serviciilor au reprezentat momente care au dus la adâncirea inegalităţilor economice dintre oameni. închiderea Fabricii de pâine Titan, a Electroaparatajului, Postăvăriei Române, Republicii duce la o reprofesionalizare a individului, la orientarea acestuia către economia informală, îl trimite în rural, stilul de viaţă şi de petrecere a timpului liber suferind modificări. Pescuitul, activităţile comerciale, „berica” sau socializatul din faţa blocului, întâlnirile din parc, fotbalul, uitatul la televizor par să fie principalele activităţi de petrecere a timpului liber desfăşurate de oameni. Unii dintre tineri, pe lângă joacă, practicarea sportului şi folosirea calculatorului, mai practică street art-ul, spaţiile industriale abandonate fiind principalele locaţii pentru dezvoltarea acestei practici. Halele fabricii de sticlă Stiteth se găsesc în stare de abandon, asteptând parcă să se prăbuşească odată cu desenele colorate. În ton cu peisajul industrial, se găseşte şi parcul Sticlăriei din proximitate, fiind de altfel singurul parc neamenajat din cartier, celelalte bucurându-se de o atenţie firească. Parcurile reprezintă importante nuclee de formare a socializării în cartier.

Mă numesc Cartier a ajuns la final

Demolarea Fabricii de pâine Titan şi a Electroaparatajului aduce după sine schimbarea peisajului urban al cartierului, polii de creştere urbană fiind orientaţi cu precădere spre zona imobiliară şi comercială. în locul fabricii de pâine, acum există un cartier rezidenţial, iar în locul uzinei Electroaparataj urmează a se construi un mall (chiar în proximitatea Arenei Naţionale). Pe aceeaşi direcţie s-au înscris şi demolările de la fabrica Granitul, în locul căreia s-a construit complexul comercial Cora, care reprezintă pentru locuitorii din cartierul Pantelimon un important loc de petrecere a timpului liber. După Chelcea (2008)1, dezindustrializarea este atât un fenomen economic, cât şi unul cultural, dacă aduce după sine transformări ale spaţiului urban şi ale practicilor culturale. Pe şoseaua Morarilor, fabricile, halele, depozitele nu au fost dărâmate, în schimb spaţiile au fost închiriate, pentru bănci, magazine, depozite, birouri, dar şi pentru asociaţia Make a Point, care îşi asumă rolul de catalizator al culturii în cartierul Pantelimon, în toate formele ei.

Terenul pe unde treceau căile de linie ferată care leagă vechea zonă industrială Obor de complexul industrial Malaxa, Stiteah, din zona cartierului Pantelimon este acum unul abandonat, îngrădit şi plin de gunoaie menajere. Spaţiul este tranzitat de locuitorii blocurilor ce înconjoară Parcul Morarilor şi care folosesc metroul şi troleele din Piaţa Costin Georgian. Spaţiul public este văzut ca spaţiu dedicat celor care îl produc, iar intervenţia asupra lui, trebuie realizată prin consultarea locuitorilor cartierului. În procesul de dezvoltare urbană, de cele mai multe ori se pierde din vedere acest aspect, generându-se astfel schimbari, sugrumări ale spaţiului care de cele mai multe ori inhibă dezvoltarea activităţilor de petrecere a timpului liber şi a formării nodurilor de acţiune.

Mă numesc Cartier a ajuns la final

Make a Point încurajează mobilizarea resurselor umane din cartier pentru rezolvarea problemei terenului dintre Şoseaua Vergului şi Bulevardul Basarabiei. Amenajarea unei zone de spaţiu verde ar facilita oportunităţile de întâlnire între oameni, permiţându-le să se găsească şi altfel decât în tranzit: vorbind, interacţionând, observându-se, jucându-se, schimbând informaţii. Mai mult, spaţiile publice pot fi puncte importante în procesul de mobilizare a resurselor umane. Astfel, este de dorit formarea unui grup de iniţiativă, care să rezolve problema spaţiului prin sesizări sistematice făcute autorităţilor publice şi prin înaintarea de propuneri de reamenajare a spaţiului.

Acţiunile Make a Point se vor desfăşura în direcţia educaţiei urbane (film, teatru, desen), a promovării artei în cartier, a organizării de evenimente în spaţiul public (concert de fanfară, activităţi recreative în parc), a deschiderii unui târg de vechituri în curtea Postăvăriei Române care să faciliteze schimburile şi interacţiunile dintre oameni, a organizării unui concurs de street art, dar şi în jurul proiectelor de intervenţie urbană. Direcţiile au ca scop final atragerea individului din mediul privat, de acasă în spaţiul public, într-un spaţiu de socializare.

Notă: 1 Chelcea, Liviu (2008), „Bucureştiul postindustrial”, Iaşi, Polirom.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0