Madrid. Caixa Forum
În 2000, se inaugura la Londra galeria de artă Tate Modern, o inedită reconversie a unei uriaşe centrale electrice situate pe malul de sud al râului Tamisa, în faţa Catedralei St. Paul. Proiectul de arhitectură semnat de elveţienii Herzog şi de Meuron, singurul dintre cele înscrise la concursul internaţional care păstra intactă structura clădirii din 1947, a abordat galeria aproape ca pe un peisaj, profitând la maximum de de forţele şi energiile locului. Complexitatea clădirii ce a rezultat, la întretăierea dintre restaurare, regenerare urbană şi dezvoltare durabilă, le-a facilitat celor doi arhitecţi elveţieni obţinerea prestigiosului premiu Pritzker în 2001. În februarie 2008, s-a deschis la Madrid muzeul de artă Caixa Forum, reconversie a unei centrale electrice din 1899 semnată tot de Herzog şi de Meuron. Ne întrebăm ce premiu urmează…
Cel mai nou muzeu al Madridului, cuprinzând două galerii principale cu o suprafaţă de expunere de 1 720 mp, un auditorium cu 333 de locuri, spaţii multifuncţionale, spaţii de depozitare şi spaţii comerciale, este situat în inima zonei culturale a oraşului, aproape de muzeele Prado, Reina Sofia şi Thyssen-Bornemisza. Iniţiativa deschiderii acestui spaţiu aparţine Fundaţiei La Caixa, ramură a cunoscutei bănci spaniole „laCaixa”, care de altfel a şi finanţat întregul proiect.
Începând cu anii ’80, în încercarea de a folosi cultura ca pe un instrument de integrare şi coeziune sociale, fundaţia a colecţionat, şi apoi a expus, cele mai avangardiste creaţii ale artei contemporane, ajungând în prezent la peste 700 de lucrări. Caixa Forum va expune, prin evenimente temporare, selecţii din această colecţie, dar va găzdui de asemenea expoziţii de amploare cu lucrări din alte muzee. După expoziţia de inaugurare, cu 37 de lucrări ale unor artişti contemporani precum Cindy Sherman, Cornelia Parker, Richard Long, Anselm Kiefer sau Georg Baselitz, va urma expoziţia „Pâinea îngerilor”, ce va cuprinde 45 de picturi ce aparţin Galeriei Uffizi din Florenţa.
Cu experienţă în revalorizarea şi reamenajarea unor clădiri de patrimoniu industrial, arhitecţii Herzog şi de Meuron au acceptat proiectul ca pe o veritabilă provocare şi, aşa cum ei înşişi declară, şi-au propus să transforme Caixa Forum într-un magnet urban, capabil să-i atragă nu numai pe pasionaţii de artă, dar şi pe locuitorii obişnuiţi ai Madridului şi, bineînţeles, pe turişti. După o analiză foarte detaliată a sitului, cei doi au decis să elimine staţia de gaz aflată în imediata apropiere a centralei electrice Mediodia, o structură strict funcţională, şi au obţinut astfel o mică piaţă urbană pe care au folosit-o ca un liant faţă de Grădina Botanică de peste drum. Din structura vechii centrale, clădire ce marchează începutul erei industriale în Madrid, au fost păstraţi pereţii din cărămidă şi faţadele, înscrise pe lista de patrimoniu.
În momentul în care au fost separate diversele straturi ale clădirii şi apoi îndepărtat tot ceea ce nu a mai putut fi recuperat, o mare parte din problemele sitului şi-au găsit rezolvarea, şi încă într-un mod spectaculos. Pereţii de cărămidă au fost ridicaţi pe piloni, iar dedesubt a luat naştere un spaţiu public, puternic legat de oraş, care marchează trecerea între nivelurile subterane (auditorium, spaţii de servicii şi parcare) şi cele superioare, dedicate în principal expunerii. „Faptul că această masă greoaie este ridicată de la sol, sfidând parcă legile gravitaţiei, nu este ceva magic având în vedere posibilităţile pe care le oferă tehnologia secolului XXI”, declară arhitectul Jacques Herzog, ci mai degrabă „expresia nevoii de a explora limitele libertăţii”.
Şi de această dată, cei doi arhitecţi elveţieni au explorat potenţialul expresiv al texturilor, care transformă silueta sculpturală a clădirii într-o puternică atracţie urbană. Pe structura originală din cărămidă au fost adăugate două nivele din fier ruginit, cu accente grafice, iar pe peretele central al pieţei rezultate în urma demolării staţiei de gaz a fost realizată o grădină verticală, cu 460 mp şi 24 metri înălţime. Această oază de verdeaţă, ce cuprinde 15 000 de plante din 250 de specii diferite, a fost concepută de botanistul francez Patrick Blanc.
La interior, se stabileşte un contrast între caracterul flexibil şi deschis al spaţiilor de expunere şi cel mai strict şi compartimentat al spaţiilor de la etajele superioare, unde se găsesc birourile şi restaurantul. Clădirea concepută de Herzog şi de Meuron are toate şansele să devină un puternic pol urban atât prin silueta arhitecturală excentrică, cât şi prin diversitatea programelor culturale propuse.