fbpx


White November igloo

Maggie’s Centre, Gartnavel

Text: Andrei Ivănescu
Foto: courtesy of OMA; Philippe Ruault, Charlie Koolhaas

Maggie’s Centre este un pavilion construit în cadrul centrului medical din Gartnavel, separat discret de clădirile pentru public printr-o perdea de vegetaţie şi conceput ca un sanctuar, în mijlocul naturii, pentru alinarea suferinţei bolnavilor de cancer în faze terminale şi consolarea familiilor şi apropiaţilor acestora, prin consiliere şi terapie. Face parte dintr-o serie de astfel de centre, proiectate de arhitecţi renumiţi din întreaga lume şi construite începând cu 1996, din subscripţii publice, de către Fundaţia Charles şi Maggie Keswick Jencks. Pavilionul proiectat de OMA este atât un rămas bun şi un loc de reflecţie, în care timpul pare a curge sau stă în acelaşi timp, una din acele rare ocazii în care arhitectura nici nu tace solemn şi apăsător, dar nici nu acoperă conversaţia, ci susură plăcut, în surdină.

Prima direcţie evidentă în proiect este personalizarea unui spaţiu cu o destinaţie medicală, căutându-se opusul acelei sterilităţi tipice spitalelor şi clinicilor obişnuite. Spre deosebire de accepţiunea clasică a unui spaţiu cu o încărcătură, totuşi, funestă, senzaţia imprimată nu este una de izolare sau sacralitate monumentală, ci mai curând cea de comuniune – cu semenii, cu natura. E o viziune matură şi inteligent aplicată pe care Rem Koolhaas şi Ellen van Loon o propun cu modestie, afirmând deschis caracterul anti-iconic al clădirii.

Pavilionul se compune din şapte volume aranjate circular, liber în jurul unui patio. Volumul nu este nici introvertit, nici extrovertit, ci mai curând evocă un traseu circular, ce poate în sine constitui un simbol. Probabil cel mai puternic element formal este această raportare la centru, centrul marcat de natură, şi aerul degajat al spaţiului. De asemenea, felul în care interiorul dansează cu topografia sitului are calitatea de a personaliza fiecare colţ sau perspectivă: încăperile sunt decalate pe verticală şi legate prin rampe domoale, iar întregul parcurs emană blândeţe. Pavilioanele când ridicate, când aşezate pe pământ, plutesc într-o incertitudine calmă, aproape spectrală, departe de realitatea cotidiană.

Această delicateţe se găseşte şi la nivelul finisajelor: deschiderile largi de sticlă, din tavan până în pardoseală, sunt estompate prin tâmplăria simplă; predominant este betonul aparent, care reuşeşte a arăta curat şi nu auster, elegant, dar nepretenţios, combinat cu lamele de lemn, discrete şi ele. De altfel, însuşi felul în care cele două materiale se îmbină duce cu gândul la o convieţuire naturală, firească – lamelele de lemn din tavan sunt cufundate parcă direct între rosturile de beton.

În suita de spaţii se găsesc cinci săli de discuţii de varii mărimi, dintre care una iese în evidenţă, prin elementul de surpriză. În interiorul unui cub orb, finisat cu acelaşi beton aparent ca şi restul pereţilor, se găseşte cel mai intim loc al acestui sanctuar. Cubul este scobit în interior într-o formă organică şi iluminat zenital printr-o deschidere ovoidă. Intimitatea extremă a veritabilei saune emoţionale izvorăşte, în parte, din geometria maternă a lacaşului, lipsă de repere exterioare şi orientarea strict verticală, datorată luminatorului. Este singurul spaţiu claustrant şi oferă un contrapunct plăcut fluidităţii celorlalte zone de discuţii. Alte dotări includ un loc de luat masă, o sală mai mare, pentru grupuri, un birou şi o mini-bibliotecă.

Nu în ultimul rând, Maggie’s Centre din Gartnavel are un iz aproape social, renunţând la încercarea dramatică, ce ar fi survenit dintr-o eventuală abordare mai puţin modestă şi matură – de a polariza experienţa arhitecturală în capul utilizatorului singularizat, şi mai curând mizând pe o funcţionare animată, deloc rigidă, bazată pe comuniune şi empatie. Aşadar, revenind la primul paragraf, e confortabil de ştiut că, înlăturat fastul şi luciul specific unui birou de arhitectură de o asemenea amploare, regăsim aceleaşi nuanţe fine, idei îndrăzneţe şi comentarii inteligente ce au pavat drumul dintre Rem Koolhaas şi OMA.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0