Maison Escalier
Aflată în arondismentul 6 al Parisului, această inedită locuinţă înglobează perfect crezul biroului Moussafir despre arhitectură şi principiile după care se ghidează în procesul creativ. Poate cel mai pregnant întâlnim în abordarea de faţă pledoaria pentru un spaţiu a cărei dimensiune mnemonică este experimentată prin toate simţurile.
Casa, amplasată pe situl unei vechi construcţii aflate între două alte imobile, este un spectacol în sine, amintind de acele peisaje terasate rezultate în urma topirilor glaciare. Structura metalică este asemănătoare unui copac, permiţând deschideri şi jocuri de înălţime variate. Nouă zone funcţionale, dispuse pe mai multe nivele, fac parte dintr-o compoziţie tip plan liber, gravitând şi ancorându-se de un centru plin, care adăposteşte grupurile sanitare şi bucătăria. Ca delimitări exterioare, s-a optat pentru menţinerea a trei pereţi de zidărie ai construcţiei anterioare, ce au fost zugrăviţi alb.
Scara amplă, elementul-cheie al ansamblului, şerpuieşte în jurul miezului plin şi se deschide la fiecare nivel către o altă încăpere, fiecare nedelimitată de pereţi de compartimentare. Spaţiile de locuit se dezvăluie treptat, într-o continuitate prezentă atât pe verticală, cât şi pe orizontală. În acelaşi timp, planşeele, console susţinute în primul rând de elementul central al locuinţei, de care se sprijină şi scara, sunt independente faţă de cei trei pereţi exteriori.
Complexitatea volumetrică a spaţiului interior este perceptibilă prin faţada sudică a casei. Un mare perete de sticlă a primit drept o a doua piele un sistem de panouri parasolare glisante, manevrabile electric, ce definesc o broderie metalică amintind de spiritul Art Déco. Lumina naturală pătrunde prin decupajele de inspiraţie organică şi creează jocuri de umbre care vibrează interiorul.
În ceea ce priveşte amenajarea interioară, volumul central, dar şi pardoselile şi plafoanele sunt îmbrăcate în lemn de salcâm închis la culoare, conferind locuinţei un aer intim. În contrast cu acestea, pe cei trei pereţi exteriori au fost ancorate un fel de cutii din beton lăsat aparent, care funcţionează drept mobilier amovibil, cu funcţie de depozitare. Accentele de culoare verde lime adaugă o notă de prospeţime întregii amenajări.
Alăturările de texturi contrastante, lumina naturală ce inundă fiecare zonă de locuit şi mai ales traseul surprinzător creat pe verticală sunt elemente ale unei compoziţii ce pare un mecanism, un ansamblu definit de spirit ludic. Dialogul cu trecutul zonei prin preluarea celor trei pereţi exteriori, cât şi cu prezentul prin gândirea casei scării în raport cu frontoanele clădirilor învecinate, trimiterile la diverse elemente şi principii naturale, confirmă adaptarea originală a locuinţei la contextul spaţio-temporal în care a fost creată.