Manual #7: Context

După un prim val de încercări de a aduce textura aspră a betonului sau fineţea cimentului în sfera obiectelor de mobilier (vorbim, plus-minus, de anii 2000), materialele par să cunoască un nou revival. De această dată, însă, vorbim de o altă scară, de o altă proporţie şi, poate, chiar de noi semnificaţii date betonului.

Text: Ioana Păunescu

Şi, mai mult, vorbim şi de un alt context specific: de un mediu nou, de un habitat în care ne-am legat de tehnologie, în care suntem înconjuraţi de reţele de fire reale şi virtuale, adică de cablurile tuturor device-urilor de comunicare (telefon, laptop sau router) care facilitează integrarea în marele www.

Ca reacţie naturală, designerii şi producătorii propun o întoarcere (măcar via accesorii sau obiecte de zi cu zi care ne înconjoară) în zona concretului şi în toate sensurile cuvântului concrete, aşa cum îl găsim pe google translate. Adică ancorat în realitate, chiar şi cu riscul de a cântări ceva mai greu.  

Minigrădină cu plante, routere, USB-uri şi smartphone-uri

Colecţia Cybernetic Meadow este un set de obiecte handmade create cu scopul de a ne schimba perspectiva asupra device-urilor anexe, dar indispensabile comunicării, cum sunt routerele de net sau încărcătoarele de telefon. Proiectul slowerinternet.com nu se opreşte, de altfel, doar la promovarea acestei serii de obiecte, ci încearcă să construiască o întreagă platformă dedicată folosirii cu măsură a netului şi a tehnologiilor de ultimă oră: „a trăi înconjuraţi de informaţie nu înseamnă a da monopol tuturor maşinăriilor. Slower Internet este un proces care presupune cultivarea unei grădini de maşini în care fiecare răspunde unor necesităţi individuale, localizate.” Colecţia lor cuprinde o serie de USB-uri de 16 gb, din beton care vin alături de un display (din beton, stejar şi plută) pentru poze, un suport pentru routerul de internet care are prevăzut un loc de ghiveci şi un dock pentru smartphones, cu baza din plută, încărcătoare de iPhone, dar şi Android şi, bineînţeles, un mic loc pentru o plantă. Bazele din plută au rolul de a capta apa în exces, dar şi de a funcţiona ca interfaţă moale între obiect şi suprafaţa pe care e aşezat, iar betonul îmbracă gadgeturile într-o textură mai caldă decât plasticul original.

Natura betonului

Să ne îndreptăm puţin atenţia asupra materialului în sine, asupra versatilităţii lui, asu­pra capacităţii lui (şi, în egală măsură, a de­si­gnerilor care-l folosesc) de a îmbrăca ne­numărate forme, creând contexte originale pentru idei uzuale.

Restaurantul Livada din Cluj, proiect semnat de arhitecţii de la Picktwo, ne întâmpină (printre alte elemente de design, concrete şi abstracte, legate şi de food design, dar şi de imaginea autenticului tradiţional românesc) cu o frumoasă meta­foră, realizată de echipa Betonia, şi anume o suită de mere din beton prinse pe tencuiala peretelui şi asezonate cu furculiţe. Echipa Betonia s-a specializat, de altfel, în proiecte unicat sau de serie mică, în experimentarea diferitelor tehnici de turnare şi de prelucrare (care merg de la „foi” din beton ce reproduc pliurile unei feţe de masă până la panouri decorative traforate parcă în placaj) iar, în cazul de faţă, s-au concentrat asupra reproducerii cât mai realiste a formei unice a fie­cărui fruct, cu toate petele şi micile imper­fec­ţiuni de rigoare.

Prototip v0.01  

Rămânem în sfera obiectelor unicat: ceasul Nixie Concrete v0.01 este un prototip semnat de designerul luxembrughez Daniel Kurth, având ca sursă de inspiraţie tuburile Nixie Z560M, folosite, în Germania de Est, prin anii ’50, ca display numeric. Modelul creat de el combină un look retro, dat de tuburile por­tocalii şi de cutia din beton în care sunt în­cas­trate, cu o tehnologie care permite a­ran­jarea diferită a cifrelor (ceasul din imagi­ne arată, de exemplu, 10:23:54). Toate componentele electronice ale prototipului sunt a­samblate manual. Jocul cu cifrele are rolul de a elimina claritatea evidentă a citirii: „un e­cran care să-ţi arate clar cât e ora poate fi, în anumite situaţii, un obiect pe care nu-l do­reşti tot timpul lângă tine, explică desig­nerul, aşa că, prin rearanjarea celor şase cifre de pe tuburi, citirea poate să nu mai fie ins­tan­tanee.”

 

Dantelării  

Cu sediul în Eindhoven, firma producătoare de obiecte de design interior şi accesorii Mensch Made pune accentul pe latura prietenoasă a seriilor pe care le produc – ca aspect, ca preţ şi ca relaţie cu mediul – prin redescoperirea, modificarea, updatarea şi optimizarea modurilor de lucru cu diverse materiale (bambus, piele, ceramică sau beton), exprimată prin detalii şi finisaje surprinzătoare. Seria de obiecte din beton este, poate, cea mai expresivă în acest sens, motiv pentru care am ales două discuri: unul cu diametrul de un metru şi celălalt cu diametrul de aproximativ un centimetru. Mai precis, masa de cafea (denumită masa de dantelă) cu înălţimea de 30 de centime­tri, turnată în Germania şi asamblată în Olanda şi, la polul opus al mărimii, dar cu aceeaşi bogăţie, minuţioasă, de detaliu 3d, butonii de cămaşă din metal şi beton.

Noi abordări digitale pentru vechi obiceiuri  

Colecţia Digital Habits constă în cinci produse interactive care leagă niveluri multiple de percepţie umană, creând astfel relaţii elementare, simple şi uşoare între modul de folosire a obiectelor şi setările lor. P.A.C.O. (Personal Audio Concrete Object) este un amplificator digital de sunet, realizat din beton şi lemn. Greutatea obiectului intensi­fică bassul, iar lemnul (cutia de rezonanţă) asigură claritatea sunetului.

Amplificatorul este wireless, compatibil cu orice smartphone, PC sau mp3 player şi uşor de controlat datorită interfeţei care se bazează pe senzori. Schimbarea playlistului sau modificarea volumului presupun simple gesturi cu mâna, de apropiere sau de glisare idem smartphone. „Oamenii au capacitatea înnăs­cută de a-şi mişca mâinile şi corpul – şi mai puţin de a folosi mouse-ul sau tastatura”, explică autorii, motiv pentru care modurile de interacţiune cu gadgeturile şi compute­rele au devenit, deja, o disciplină, şi anume HCI, adică human computer interaction. Digital Habits intenţionează o apropiere prietenoasă, ca design şi mod de operare, între tehnologia sofisticată şi setările umane înnăscute, moştenite, neconştientizate, care vin by default, punând accentul pe o interfaţă nevăzută complicată (în acest caz, o suită de senzori care detectează gesturile şi un software care le interpretează) care să asigure, însă, o utilizare facilă.