marcaK. Gresia urcătoare pe faţade şi bolile ei

Gresia urcătoare este o specie care creşte în climat post-revoluţionar, temperat continental. Este falsă ideea că ar fi tipică doar ţării noastre, e drept ca mai rară în Balcani, revine cu aceeaşi vigoare peste Cornul de Aur, până în peninsula Arabă şi Asia Mică. Sudul Spaniei, Portugalia şi Magrebul prezintă varianta nobilă, care se cheamă azulejos şi prezintă particularitatea că nu este de prost gust. Istoric vorbind, în România a pătruns masiv în ultimii zece ani. Sporadic, sub formă de mozaicuri cu scene revoluţionare, de factură stahanovistă, se face remarcată încă de acum cincizeci de ani. Are diferite culori şi se „plantează“ indiferent de anotimp pe faţade. Există şi varianta de interior, de apartament dar în toată splendoarea o găsim, totuşi, doar pe faţade. Nu necesită multă apă, cu toate că rezistă bine atât la uscăciune cât şi la ger. În zilele fierbinţi de vară se recomandă spălarea cu furtunul. Dacă este bine lipită prezintă continuitate însă, după un timp, cam un an, doi, veţi observa că pe alocuri gresia se desprinde şi cade. Este o boală tipică gresiei urcătoare, fiindcă nici această specie nu este ocolită de dăunători. Coloristic vorbind paleta este foarte largă, însă la faţade am observat o preferinţă pentru gresia nervurată, vibrată sau cu modele.

Calităţile gresiei sunt şi ele foarte diferite, oferind variante pentru toate buzunarele, însă pentru faţade se preferă gresie de calitate inferioară după frecventul întâlnit principiu cantitativ. Există şi o directă proporţionalitate între suprafaţa acoperită cu gresie şi urâţenia acesteia. Soiul „mult şi frumos“ încă nu a fost climatizat la noi. S-au făcut unele încrucişări genetice cu gresia porţelanată însă rezultatul nu este mai încurajator. Altcumva, se întreţine relativ uşor şi este preferată pentru acoperirea faţadelor de magazine, brâuri de case sau imobile întregi şi chiar instituţii. Este varianta mai săracă a altei specii urcătoare pe faţade, şi anume marmura sălbatică cu nervuri. Spun sălbatică pentru că deşi a fost adaptată la cerinţele citadine, plăcile acesteia sunt cu sălbăticie montate în tot felul de direcţii.