marcaK. Menajeria de sticlă

Ştim, încă de mici, că ceea ce este transparent nu se vede. De aceea, uneori, ne lovim cu capul de geamurile bine spălate.

Extrapolând, am putea spune că o lume în care kitsch-ul e transparent este o lume perfectă fiindcă acesta nu se vede. Undeva firul logic face un nod, altfel nu se poate explica faptul că, deşi transparente, obiectele kitsch din sticlă se văd totuşi atât de bine.

A fost cândva, la televizor, un film în care eroina principală colecţiona obiecte din sticlă. Mici animăluţe transparente şi chicioase care îi umpleau un univers sărac, aproape inexistent – „Menajeria de stcilă“. Am uitat să menţionez că domnişoara era puţin cam dusă cu minţile. Din comerţul nostru abundent, în zilele noastre, cumpără tot felul de chestii dintr-astea oameni întregi la minte. Duse cu gustul însă cu mintea în nici un caz. Mai grav, fiindcă la acest capitol nu există prescripţii medicale. E drept că şi în primul şi în cel de-al doilea caz personajele sunt inofensive, nu sfârşesc în cămaşa de forţă. Iar comerţul e parcă din ce în ce mai înfloritor.

Diversitatea acestor obiecte aminteşte din nou, de parcă mai era cazul, că în materie de kitsch nici transparenţa nu-i opreşte pe „creatori“. Iar speranţa că, transparente fiind, aceste obiecte ar putea trece nevăzute este imediat spulberată de rafturile încărcate cu căţeluşi, păuni, corăbii cu pânze din sticlă, balerine în poziţii graţioase cu picioare împletite în aşa fel încât sfidează atât anatomia cât şi competenţele unei contorsioniste, cerbi, arici şi elefanţi, trandafiri cu spini ascuţiţi şi fragili. Fii atent să nu se spargă! Enumerarea ar putea fi continuată trecând de la zona „frumosului decorativ“ la aceea a obiectelor pentru casă şi bucătărie, lămpi din care curg ciucuri sticloşi sau doar abajururi, pseudo-vitralii şi până la domeniul băuturilor-amintire. Licori, care mai de care mai colorate, se preling în sticle, aparent normale, după trasee alambicate, cu forme de strugure sau pară sau, pur şi simplu, într-un car de sticlă tras, evident, de boi din acelaşi material. Ceva tradiţional… Fabricat în România.

Calitatea materialului acoperă şi acesta o ofertă diversă: de la banală sticlă înfrumuseţată cu încrustaţii şi îmbogăţită cu arabescuri de aur şi argint până la cristalul cel mai pur. Uneori, de parcă nu ar fi suficiente ele însele, obiectele se multiplică la infinit în oglinjoare măiestrit lucrate şi dibaci dispuse special pentru a spori bucuria privitorului. Totul din transparenţe. Şi nuanţe.

Şi atât de vizibil încât teoria emisă la început îmi pare doar o eroare de logică. Ideea este că nu există nici graniţe şi nici domeniu restrictiv pentru aceste producţii. Din când în când, poate speranţa umilă că sticla, fie ea şi cristal, se mai şi sparge. Dar cioburile aduc noroc, nu-i aşa?