Matei, copil miner – o emancipare din cocon, via insectar
Debutul în ficţiune al Alexandrei Gulea scoate la iveală o voce nouă, mlădioasă, preocupată de stilistică, dar şi de micile mari bătălii date şi câştigate zilnic, în şoaptă, nu la televizor. Matei, copil miner spune o astfel de poveste, a unui băiat sensibil, cu cheia la gât, insectar pe post de hobby şi cărăbuşi – un mic entomolog în devenire şi un erou-creator al propriului destin.
Ancorat în macarale video avântate pitoresc, filmul cu iz de documentar imprimat unui parcurs ca rupt din poveşti, înşiruie laolaltă capturi răscolitoare din Valea Jiului şi o pereche de ochi trişti, aparţinând tânărului protagonist – Alexandru Czuli, revelaţia unui casting în zonă, reflexiv şi fragil ca aripa libelulei din colecţia lui Matei. În răstimpul unei ierni, între împachetarea şi despachetarea pomilor, Natura, îmbrăţişată ca un cadou, proiect şi canal de comunicare, de Matei şi bunicul său – părintele de facto – contrastează cu blocurile gri unde colcăie sărăcia. Gulea, documentaristă premiată, te câştigă de partea ei prin truc de unghiuri, surprinzând realităţile sociale, fără însă a le lăsa să-i deturneze căutarea frumosului. În sufletul micuţului care recapătă luptând controlul, strop cu strop, insectă cu insectă, Gulea descoperă stoicism şi curaj în pofida vitregiei sorţii. Deşi Matei va cunoaşte tragedia prea de timpuriu, va fi smuls din peisaj, cedat sistemului şi retrocedat mamei ca un obiect rătăcit, comuniunea mistică, şi simplă, cu primul său leagăn, Valea, îi va da forţa exprimării propriilor convingeri. Chiar şi doar din ochi.