Materie reînsuflețită. Reprezentări postbelice în lucrările lui Tadeusz Kantor, Shinkichi Tajiri și Jaap Wagemaker

Expozitie Resurrected Matter

Fundația Interart TRIADE din Timișoara, în colaborare cu European ArtEast Foundation din Londra și Muzeul de Artă din Timișoara sunt încântați să vă prezinte expoziția „Materie reînsuflețită. Reprezentări postbelice în lucrările lui Tadeusz Kantor, Shinkichi Tajiri și Jaap Wagemaker”.

Îngrijită de curatoarea internațională Maria Rus-Bojan, expoziția se deschide vineri, 16 octombrie 2020, ora 18.00, la Muzeul de Artă Timișoara (Piața Unirii 1).

Evenimentul este realizat în parteneriat cu Asociația Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii, face parte din Programul Cultural pentru anul 2020 și a fost posibil prin sprijinul generos acordat de European ArtEast Foundation și împrumuturile excepționale din Colecțiile Artur Trawinski (Portugalia / Polonia) și Matthijs Erdman (Olanda).

Expoziția Materie reînsuflețită explorează câteva dintre tendințele cele mai proeminente care au modelat climatul artistic din Europa postbelică, prin lucrările a trei artiști importanți, de formații și expresii creative diferite: artistul japonez de origine americană Shinkichi Tajiri (1923-2009), care a trăit în Franța și Olanda, artistul olandez Jaap Wagemaker (1906-1972) și artistul polonez Tadeusz Kantor (1915-1990).

Navigând în jurul abordărilor originale ale acestor artiști cu privire la „materia” fizică a picturii și „materia” spirituală a sculpturii, această expoziție propune o asociere neobișnuită de lucrări, care subliniază spiritul anilor ’50: depășirea stării de anxietate postbelică prin schimbări fundamentale, o reînnoire care anunță o renaștere artistică deplină, prin eliberarea de vechile convenții.

Chiar dacă acești artiști au abordări formale diferite, este important să vedem operele lor din această perioadă dintr-o perspectivă integrată, având în vedere că Tadeusz Kantor a trăit de cealaltă parte a Europei, dincolo de Cortina de Fier, izolat de Occident. Dacă Tajiri și Wagemaker au mai expus împreună și chiar au reprezentat Olanda la Bienala de la Veneția din 1962, Kantor nu a mai fost asociat cu ceilalți doi. Cu toate acestea, este vital să evidențiem poziția lui Kantor ca artist est-european în sincronicitate deplină cu artiștii din Occident, adaptat contextului local (problematic) al acelei perioade în țara sa natală, Polonia.

Punerea în scenă a unei astfel de corespondențe este importantă, deoarece obținem astfel expresia Zeitgeist-ului anilor ’50 dintr-o perspectivă mai largă, izvorâtă din același principiu: plasticitatea materiei care împletește crâmpeie de realitate subiectivă și obiectivă. Abordând un ciclu specific de creație și distrugere, potențialitate și reînnoire, toate lucrările se referă la materie, ca realitate în stare brută.

Colajele din metal, lemn și materiale textile create de Wagemaker evocă rănile bandajate. Tajiri exprimă experiența războiului prin sculpturi de o sexualitate ritualică agresivă. În ceea ce-l privește pe Kantor, pictura sa informală se conectează la ideea de materie ca fundal existențial și teatral general, ca teatru al vieții. Dacă pentru Kantor și Wagemaker, materia devine pictură, Tajiri se raportează la materia spirituală și purificată prin sculptură.

Artiștii

American de origine japoneză, Shinkichi Tajiri (1923-2009) s-a mutat în Europa la sfârșitul anilor 1940 și s-a confruntat cu sarcina dificilă de a-și găsi propria limbă și identitate în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Propriul său trecut complex și paradoxal, combinat cu noul context cultural, oferă totuși o explicație pentru marea diversitate a operei sale. Deși nu a trăit niciodată în Japonia, arta sa este pătrunsă de un sentiment profund ce se află în armonie cu spiritul panteist al artei japoneze, prin identificarea ei cu natura și misterul creșterii. În miezul sculpturilor sale se găsesc principiile verticalității și materialității, dezvăluind o practică profund spirituală, ancorată într-o lume materială puternic simțită și trăită, care exprimă simultan vulnerabilitate și forță. 

ShinkichiTajiri, White Night Watcher, 1966
ShinkichiTajiri, White Night Watcher, 1966

Deși a trecut prin diferite faze stilistice de-a lungul carierei sale, Jaap Wagemaker (1906-1972) a arătat un interes continuu față de elementele naturii în starea lor primitivă, neprelucrată. Odată cu noile experimente artistice inițiate în anii 1950, a început să includă în compozițiile sale materiale netradiționale, cum ar fi deșeurile, pielea, metalul, lemnul parțial degradat etc. Cu un simț aparte pentru natura materială a lucrărilor sale, „pielea” picturilor a devenit locul experimentelor sale. La fel ca în operele anterioare ale lui Tajiri, suprafața lucrărilor a devenit granulară și poroasă, aproape dobândind uneori o structură arhitecturală. Montajele lui Wagemaker au fost de natură organică și anorganică, combinând forme naturale cu componente artificiale. Interesul său viu pentru obiectele și formele naturale exprimă dorința spirituală de a se conecta cu natura și puterea mistică care se ascunde dincolo de suprafețe. 

Jaap Wagemaker, Elaborated Red
Jaap Wagemaker, Elaborated Red

Traiectoria artistică neliniară a lui Tadeusz Kantor (1915-1990) a fost marcată în egală măsură de munca sa de artist vizual și de contribuțiile aduse lumii teatrului. La fel ca în cazul lui Tajiri, creația artistică a lui Kantor este un amalgam de contradicții și paradoxuri, care rămâne însă, precum cea a lui Wagemaker, sensibilă la tendințele trecătoare și de durată din arta modernă. Un element comun celor trei artiști este faptul că, deși se inspiră din diverse surse, toți rămân ferm ancorați în propria lor poetică personală. Conceptul de artă vizuală al lui Tadeusz Kantor s-a cristalizat după 1956, arătând afinități puternice cu curente precum Art Informel, Abstracționism liric sau Action Painting, precum și cu conceptul de artă ca proces. Picturile din perioada sa Informel sunt o explozie a subconștientului, în combinație cu activitatea de găsire, selectare și aducere a obiectelor pe pânză. 

Tadeusz Kantor, Informel, 1960
Tadeusz Kantor, Informel, 1960

Maria RusBojan este o curatoare internațională de origine română. Din 2004 trăiește în Amsterdam și este specializată în arta contemporană a Europei de Est. Este președinta fundației European ArtEast din Londra, trustee al Muzeului de Sculptură, Beelden aan Zee Museum, Haga, membră a boardului RIBOCA, Bienala de Artă Contemporană din Riga și membră a consiliului de administrație al Muzeului de Artă Contemporană din Wroclaw. În anul 2019 a început colaborarea cu Fundația Interart Triade, prin expoziția ”Magdalena Abakanowicz (1930-2017): Presence, essence, identity” (prezentată la Muzeul de Artă din Timișoara).

***

Expoziție produsă de Fundația Triade (Sorina Jecza), în strânsă colaborare cu European ArtEast Foundation Londra/UK (Jonathan Tybel) și Muzeul de Artă Timișoara (Claudiu Toma).

Expoziție realizată în parteneriat cu Asociația Timișoara 2021- Capitală Europeană a Culturii, cu sprijinul Primăriei Timișoara, prin programul cultural prioritar ”Timișoara. Capitală europeană a culturii ”, parte a programului cultural din anul 2020.

Expoziție susținută de: Consiliul Județean Timiș și Automotive Bavaria.

Parteneri media: TVR, igloo, zeppelin, revista ARTA, Orizont