Mic portret al colajului românesc contemporan (I). Emilian Pospaii: empatie, hârtie, ireal, tuş

Absolvent de Fashion Design la UNARTE, Emilian nu se sfieşte să ardă o lucrare dacă nu îi mai vorbeşte după o vreme. Colajele sale sunt făpturi diafane care se întrupează din hârtie, tuş ori sfoară. Iar cele prezente în acest material fac parte din proiectul De ce pisicile n-au coadă. Antologie de limericks.

Ce se întâmplă astăzi în România în arta colajului?
Pentru mine, colajul este o formă de mood-board, poate o arhivare a unor elemente care mi-au plăcut într-un moment anume, o imagine complexă ce conţine mai multe elemente de care am avut nevoie într-un punct al existenţei mele. Nu-l privesc ca pe o formă de artă aplicată/materializată, nici nu-mi doresc să fie asta. Consecinţă a celor de mai sus, interesul meu pentru ce se întâmplă în afara laptopului meu este minim… nu prea ştiu ce se întâmplă. Probabil o explorare a ţinuturilor bătătorite de alţii.

Cum s-ar putea explica, pe scurt, filosofia ta creativă?
Imaginile produse de mine sunt de cele mai multe ori complexe, cu detalii aproape imperceptibile, e o formă de clasificare a formelor pe o temă dată. Lucrez în hârtie, tuş şi sfoară, dar şi folosindu-mă de PC. Cred în moment şi în fructificarea acestuia, într-o imagine care să-mi spună ceva peste un timp. Uneori, nu-mi spune mare lucru şi şterg pur şi simplu acea lucrare. Sau o ard. A empatiza cu imaginea/a refuza ce nu-ţi mai e util.

Cine te inspiră (există/au existat mentori, artişti preferaţi, modele, repere)?
Mă inspiră momentele din viaţa mea, sistemele electrice, lumina şi umbrele din spaţiile parcurse, nevoia de a clasifica, unifica, combina. Nu am mentori sau icoane la care să apelez atunci când imaginez ceva. Admir mai mulţi artişti, câţiva dintre ei fiindu-mi chiar prieteni.

Universul tău în texturi, culori, nuanţe şi dimensiuni şi proiectul cel mai drag de până acum.
Universul meu este compus din valuri de ireal, hârtie şi tuş, foarfeca preferată şi puţin nude. Reprezintă tot ce-mi imaginez atunci când stau singur. Sunt îndrăgostit de hârtie, de arhivarea texturilor din celuloză şi bumbac. Un proiect drag… Advent Brochure – pentru că a reprezentat povestea convertirii, a botezului meu.

Unde putem vedea acum creaţiile tale?
Într-o antologie de poezie publicată de curând la Editura Art şi într-o expoziţie personală pe care o conturez de ceva vreme.

Interviu apărut în igloo 181 [dec 2017 – ian 2018]