Milano, dintr-o lume în alta

Despre oraş în sine, părerile sunt cumva împărţite; se pot spune multe, şi bune, şi rele, însă, oricare ar fi subiectul discuţiei sau profilul interlocutorilor, un lucru e cert: Milano funcţionează bine ca hub de comunicare mondial. Are şi o temă predilectă: moda. În cele ce urmează, încercăm să luăm parte la un fenomen cu totul aparte: un oraş în care, preţ de câteva zile, viaţa cotidiană, propriile obiceiuri, is­to­ria şi propriul ritm cultural trec pe locul doi, lăsând întâietate co­mu­ni­cării din zona modei. A modei în design, în cazul de faţă. Dar nu nu­mai.

Text: Ioana Păunescu

Salonul de mobilă de la Milano are un statut consacrat şi o istorie bogată (prima ediţie a avut loc în 1961). În urma lui, se definesc tendinţele anului. Numele mari confirmă statutul câştigat de-a lungul timpului (şi a multor ediţii de târg) prin desfăşurări uluitoare de forţe care au drept scop principal să ne lase… fără cuvinte. Apar şi nume noi, din zona experimentului, a tinerilor absolvenţi sau a spiritelor indie, pentru care lansarea în cadrul târgului reprezintă o reţetă sigură.

În afară de scopul imediat al evenimentului, şi anume comunicarea, la scară globală, în materie de tendinţe, de tehnologie şi de inovaţie, târgul oferă şansa unei experienţe aparte: Milano Design Week este una dintre puţinele ocazii cu care toate ideile, dar şi toate tipurile de profile culturale şi sociale ale lumii – expozanţi sau vizitatori, autori sau utilizatori, cunoscători sau amatori – se întâlnesc într-un singur oraş. În acest „haos organizat” (am citat din revista informativă a zonei Ventura Lambrate), schimburile de idei şi atitudini, de tehnici şi stiluri, de business, tranzacţiile financiare şi de poziţie în topurile mondiale, se produc rapid şi spectaculos.

Iar oraşul devine un showroom de design în aer liber, organizat preponderent în districte (Lambrate, Tortona, Brera sau, în premieră anul acesta, 5vie). Fiecare zonă urbană e semnalizată prin steaguri, bannere, puncte de informare şi ziare dedicate care oferă tu­ristului neiniţiat, pe lângă lista expozanţilor, şi recomandări legate de restaurante, baruri, cluburi, muzee, magazine şi petreceri. Mai mult, fiecare district are favoritele sale, locuri frecventate în general de localnici şi care nu prea apar prin ghidurile clasice, dar care sunt semnalizate pe toată perioada târgului astfel încât vizitatorii pot gusta atât design mondial, cât şi viaţă cotidiană

autentic milaneză.

Pe lângă obiectele în sine, designerii vin şi cu o imagine grafică specială pentru prezentare, cu mostre de materiale sau mici suveniruri. În materie de grafică, anul acesta se pare că ziarul şi posterul au fost formele de exprimare favorite, alături de flyere şi cărţi de vizită în forme atipice.

Un puzzle de 13 000 mp

Organizat şi la Berlin şi la Kortrijk, Ventura Projects este o iniţiativă independentă care are loc în paralel cu Mi­la­no Design Week; iar car­ti­erul Lambrate, situat în nord-estul oraşului, la graniţa dintre aria rezidenţială şi periferia industrială, a cu­nos­cut un revival remarcabil înce­pând chiar cu prima ediţie, de acum cin­ci ani. Anul acesta, arhitecţi, designeri consacraţi, precum Jai­me Hayon (2), alături de firme exclusiviste, ca Robot City (1), sau bu­sinessuri cu caracter preponderent local – De Vorm, designeri orie­n­taţi spre fashion – Nikoline Liv An­der­sen (3) sau spre manufactură – Rick Tegelaar (4) şi mulţi tineri de­bu­tanţi – în total peste 600 de participanţi – s-au desfăşurat în galerii­le, în numeroasele curţi interioare şi pe terasele din jurului străzii Ven­tura, primind mai bine de 80 000 de vizitatori: un flux enorm de in­­formaţie, un caleidoscop de stiluri, de iniţiative de nişă şi de ten­din­ţe venite din toate colţurile lumii. Propor­ţii­le evenimentului sunt, poate, cel mai bine ilustrate de colajul (5) rea­lizat chiar de organizatori, în biroul de presă: doi pereţi au fost complet acoperiţi de dese­ne, portrete, decupaje din texte sau cuvinte-che­ie care definesc, fie­ca­re în parte şi toate în întreg ansamblul, anvergura evenimentului.

O călătorie în timp(uri)

Trecutul, prezentul şi viitorul sunt, de fapt, relative, interpretabile, posibil de retrăit sau de previzualizat, ne spun Turkish Stones şi designerul Erdem Şeker, curatorul expoziţiei Marble Across Time. „Valoarea lor stă tocmai în caracterul lor infinit”. Iar timpul în care noi le parcurgem ne aparţine. Fiecăruia. În exclusivitate.

Trecutul (design Aziz Saryer) e imaginat ca un un telescop abstract, de secţiune pătrată, din marmură neagră şi care, privit din lateral, pare să nu se mai termine (1); prezentul (design Fabio Novembre): o siluetă, la scară 1:1 a corpului uman, pornind de la negru static,

într-o postură inexpresivă, spre alb expansiv, în zbor – cu segmente subţiri şi aleatorii de gri, alb şi bej presărate pe parcursul celor aproape 4 metri lungime pe care se desfăşoară obiectul (2); iar viitorul (design Tokujin Yoshioka): o lastră masivă de marmură albă, cu ventură delicată, prinsă într-un miraculos echilibru între două discrete benzi acrilice transparente (3).

În mod fericit ales, cel mai lung moment al instalaţiei, ca formă a spaţiului, dar şi ca timp petrecut pentru a-l parcurge, este prezentul.

Grădini underground

Anul trecut, compania Gessi inaugura, în zona ultrafashionable a ora­şului, o nouă experienţă de design în showroomul său de pe Via Manzoni – un fost cinematograf de 1 500 de metri pătraţi, transformat complet sub semnătura Gessi Style Studio. Spaţiul, un veritabil con­cept lab, dedicat colecţiilor de ba­terii de lux care au adus recunoaş­terea mondială a brandului (expu­se în setup-uri originale şi finisate trendy), a fost gazda unei petreceri în genul balurilor veneţiene (de unde şi măştile oferite, la intrare, fie­cărui vizitator). Mai multe scări (cu tot atâtea trasee posibile) pleacă din zona desk-ului de primire (un blat din sticlă pus peste un volum impresionant format din toate secţiunile ţevilor şi barelor cu care bran­dul lucrează) şi ne conduc în subsol, prin spaţii cu impresionante gră­dini verticale, cascade, video­wall-uri şi simulări de băi şi spa-uri, într-o zonă centrală, dedicată evenimentelor: un spaţiu pe dublă înăl­ţi­me, cu o supantă perimetrală circulabilă care oferă o plăcută pers­pec­tivă asupra barului generos, amenajat special pentru eveniment, şi asupra zonei de socializare flancată de pupitrul DJ-ului, pe de o parte, şi de zona de muzică live, pe de altă parte.

…şi geometrice

Din seria de instalaţii de arhitectură şi design Feeding New Ideas for the City (parte din temele Expo Milano 2015) care propune noi soluţii pentru oraşul viitorului, Interni, alături de coproducătorii Agusta

We­s­tland şi Audi, a intercalat printre aleile spectaculoasei Grădini bo­ta­nice Brera (fondată în 1774 de împărăteasa Maria Tereza a Aus­tri­ei) o altă gradină, de această dată geometrică. Proiectul semnat de Li­ssoni Associati a luat forma unui pavilion temporar pe structură din lemn şi a mai multor zone de lounge în aer liber, dispuse în jurul barului sau în scuarurile aleilor grădinii şi destinate colecţiei de outdoor Living Divani (al cărei Art Director este, din 1988, acelaşi Piero Lissoni). În acest spaţiu generos, de 5 000 de mp, şi sculptu­ral – „o specie de arhitectură inversată, în care plantele sunt cele care fac arhitectura”, autorul instalaţiilor a pornit de la „imaginea pavilioa­nelor americane ale lui Richard Neutra” în ideea de a crea spaţii

su­bordonate peisajului, plus secvenţe punctuale, repetitive şi geometri­ce, destinate finisajelor Laminam – un concept original, o placă ce­ramică de 1 x 3 metri cu 3 milimetri grosime şi cântărind doar 7 kilograme, reproducând nuanţe şi finisaje naturale.

Materie, memorie, emoţie şi sunet

În Brera Design District, pe Fuoro Napoleone, la parterul Şcolii muzi­ca­le din Milano, studioul Salamanca Design & Co. a transformat spa­ţiul din jurul uneia din curţile interioare ale clădirii în Pure De­sign Factory: pure – de la albul preponderent şi de la materialele naturale, iar factory – de la ansamblul custom made realizat pentru a ilustra vizual un concept interactiv la care au luat parte toţi partenerii ex­pozanţi. Instalaţia aduce împreună firme cu tradiţie în prelucrarea lem­nului şi a pietrei naturale, dar şi în produse bio şi ca­fea, care-şi expun povestea, independent, dar se şi întâlnesc, în zona de acces, sub forma unei instalaţii care preia rolul de desk informativ. Piesa centrală, construită din bucăţi din lemn masiv, e plină cu plante de tot felul, printre care găsim şi lastre mari de piatră, seminţe de grâu, un blat vopsit cu bulion de roşii sau faguri de miere (fiecare o­bi­ect face trimitere către specificul fiecărui brand). În paralel cu obiectul şi separată de o pânză semitransparentă, o suită de mostre de mate­riale, culori şi texturi alcătuiesc o „bibliotecă emoţională”. În acord cu tema naturii, biblioteca e înţesată de o reţea de mici difuzoare prin care se aude, discret, ciripit de păsări.

Wonderland

Degradeurile, zigzagurile în toate culorile curcubeului şi patternurile florale au devenit, graţie lui Richard Gingori (care semnează noua co­lecţie de veselă Missoni) şi graţie set designului celor de la Aaahh­h­aaa (cu care brandul colaborează uzual), un festin fashionable în care „masa” (de fapt o lungă suită de setup-uri de dining, aranjate pe o bandă lungă de oglindă şi frumos decorate cu fructe şi legume realist reproduse) e sus­pendată de plafon. Aşezaţi confortabil pe pouf-urile Diamond (par­te a colecţiei Missoni Home 2014), răspândite sub oglindă, am pu­tut privi, dintr-un cu totul alt unghi, atât compoziţiile pline de detalii, cât şi propria persoană – instalaţia a atins probabil un record de po­ze-portret făcute. Alături de experienţa spaţiului în sine, plăcut completată de un playlist optimist, Missoni a publicat şi numărul 4 al ziarului Moments, din care ne putem inspira nu doar pentru o posibilă listă de shopping, ci şi pentru o cină cu Vignarola, o reţetă 100% italiană, cu ingrediente proaspete de primăvară (anghi­nare, mazăre, bob, salată Romaine şi ceapă roşie), ale căror culori sunt identice cu zigzagurile în degradeuri – de la verde-mentă la

fucsia şi violet – ale uneia din piese expuse.

O invitaţie excentrică

La nr. 56 de pe Via Savona (zona Tortona) se află o hală in­dustrială de mai bine de 1 700 de mp. Moooi a ales această destinaţie pentru o desfăşurare grandioasă, organizată sub formă de zone independente (de living, dining, birou sau bibliotecă), decupate parcă din diferite case şi aduse, cu tot cu lucruri mărunte sau perso­na­le (ziarul, bolul cu cereale şi paharul cu suc de portocale, fotografiile de familie, vazele de pe comodă sau căţeluşul din porţelan), pentru a fi proiectate pe fundalul unor foto­gra­fii de mari dimensiuni, semnate Massimo Listri. Efectul de trompe l’oeil al vizualurilor şi combinaţia cu interioarele detaliat construite nu a fost singurul element suprarealist gândit de Mo­ooi. Labiritul de scene domestice a fost asezonat cu plante luxuriante şi cu tot felul de curiozi­tăţi bizare, în ton cu linia ex­trava­gan­­tă a brandului. Instalaţia a avut rolul de a ilustra noua linie Zio (Mar­cel Wanders), noile canapele cu printuri florale, abstracte sau is­to­rice, versatila lampă Prop Light (Bertjan Pot) sau lustrele Salago (Da­nny Fang) – câteva dintre noutăţi, alături de piese deja consacrate (ca Pig Table, realizată de Studio Front, în 2006), dar a reuşit să devină o destinaţie în sine, şi încă una din cele mai notabile ale întregului târg.

2014: Another Space Odyssey

Pe aceeaşi stradă Savona, la 56A, în clădirea Ermenegildo Zegna, Sam­sung a creat Flows: Journey to the Future – o casă a viitorului. Pen­tru a ilustra noile sale tehnologii şi produse, Sam­sung ne-a invitat într-un spaţiu complet negru, în care viitorul e privit prin prisma deconstrucţiei şi a reconstrucţiei materiei. Cinci obiecte de uz casnic au fost „explodate” spaţial pentru a revela tehnologia ­i­no­­vatoare pe care o ascund. Fiecare piesă componentă a fost suspendată de plafon pentru a alcătui un fel de fus spaţial care converge spre o serie de monitoare interactive, intercalate cu tu­buri luminoase care au rolul de a ilustra, fizic, un fel de flux de date. Compoziţia, în formă de semilună, a fost amplasată în centrul spaţiu­lui, astfel încât să poată fi înconjurată şi observată din toate unghiurile. Pe lângă noutatea în sine a expunerii (câţi dintre noi am văzut un aspirator, un cuptor sau o maşină de spălat levitând, dezasambla­te?), este de re­mar­cat direc­ţionarea traseului de parcur­ger­e a instalaţiei: luminile suspendate, dispuse în capătul opus intrării, au şi rolul de direcţionare, astfel încât, oricât de mare ar fi fost aglomeraţia, nu am văzut pe nimeni care să prefere să parcurgă spaţiul altfel decât direct spre ele.

Laboratorul de design

Istoria Peugeot este un capitol important al designului european. Spaţiul din Torneria (Via Tortona 32) nu a fost însă dedicat automobilelor, ci bicicletelor, canapelelor, pianelor, ambarcaţiunilor cu vele sau cu motor, aeroplanelor şi ceasurilor. Plecând de la know-how-ul industrial de peste 200 de ani al companiei franceze, Peugeot Design Lab dezvoltă proiecte diverse, cele mai recente ilustrând fuziunea a două lumi – natura şi tehnologia – prin juxtapunerea unor materiale aparent opuse într-un singur obiect: mobilier parţial sculptat din lemn masiv, parţial printat 3D (2) sau o canapea de 3 m lungime, din carbon şi rocă vulcanică de Volvic (5) alături de concept bikes (1), râşniţe pentru cafeaua boabe sau trotinete. Spaţiul a fost amenajat ca un studio de design 100% funcţional, în care am putut vedea evoluţia fiecărui concept: membrii echipei Peugeot Design Lab au stat la birou, cu calculatoarele deschise, cu schiţele de mână şi mostrele de materiale alături. Pianul (4) a avut un rol important şi i-a fost alocat un spaţiu special: organizatorii au invitat artişti care au cântat live, iar muzica a fost ilustrată vizual printr-o reţea arborescentă de cabluri albe, luminate RGB , plecând în toate direcţiile (3).

Poveşti urbane

În apropierea Domului, pe Corso Magenta, Palazzo Litta – centru politic şi de fashion al Milano-ului din secolul XVII, ulterior teatru (cel mai vechi al oraşului), considerat o bijuterie a arhitecturii baroce – este o clădire ale cărei porţi se deschid, azi, doar cu ocazia câtorva evenimente. Anul acesta, expoziţia Urban Stories a grupat o piesă de „arhitectură în sticlă” (Daniel Libeskind), o serie de mobilier sculptural (Emmanuel Babled), pavilionul conceput de Alvin Huang (1) – un panou solar portabil, de formă organică, destinat reîncărcării maşinilor hibride şi premiat, în 2013, în cadrul unui

concurs de arhitectură iniţiat de Volvo, plus ultimele creaţii ale studioului GamFratesi, expuse în mai multe din saloanele interioare ale palatului. Alături de Fraga, o masă-pouf produsă de Ligne Roset (4), de linia de mobilier pentru Gubi sau scaunul Cartoon pentru Swedese (2), designerii Stine Gam şi Enrico Fratesi au reluat tema de la Stockholm Furniture Fair din această iarnă: instalaţia de panouri suspendate, cinetice (inspiraţia vine de la una din lucrările lui Alexander Calder), în formă de petale, care funcţionează ca space dividers, dar şi ca suprafaţă fonoabsorbantă (3).

Proiecţii arhitecturale

Biroul lui Simone Micheli nu a fost singurul studio de arhitectură des­chis publicului în perioada târgului, dar rămâne, cu siguranţă, cel mai conceptual amenajat. Spaţiul de pe via Ventura (arhitectul mai are sedii în Flo­ren­ţa şi Dubai) a fost inaugurat tot în cadrul Milan Design Week a­cum doi ani şi comunică un „manifest metropolitan” de arhitectură prin intermediul unei suite de elemente cu care Simone Micheli o­pe­rează uzual în proiectele lui: compoziţii de alb pe alb,

finisaje de ră­şină epoxidică, oglinzi şi structuri cu geometrie organică, astfel încât spaţiul devine un veritabil showroom de concepte de design. În afară de biroul personal, separat printr-o în­chi­dere din sticlă, locul funcţionează în principal ca „living room ur­ban temporar” destinat, în principal, comunicării, interacţiunii şi găsi­rii de soluţii arhitecturale din ce în ce mai complexe, extra-ordinare, inovatoare: „continua şi rapida evoluţie a tuturor sistemelor, dezvolta­rea şi

hibridizarea comunicării şi a specializărilor creează şi vor continua să creeze proiecţii tridimensionale complexe în care tehnologia şi societatea vor interacţiona puternic”. Ne conduce astfel spre soluţii hiperbolice la aceeaşi unică şi eternă temă: noi tipologii de spaţii în care să ne desfăşurăm mişcările zilnice, ritualurile şi visurile.

Kitchen, cuisine, cucina, Küche, キッチン…

Oricare ar fi fost locaţia (una din zonele de design din oraş sau unul din pavilioanele expoziţionale dedicate) şi oricare ar fi fost specificul a­bordat, tema bucătăriei s-a regăsit pretutindeni, sub formă de cooking show-uri având ca invitaţi bucătari cu stele Michelin – Electrolux, în cadrul FTK – Technology for the Kitchen (1), sub formă de scenografii cu accentul pe to­u­ch technology – Whirlpool, Life in Touch, zona Tortona (2), sau sub for­mă interactivă, de concursuri şi workshop-uri dedicate. Bu­cătăria a­re, se pare, un limbaj universal gustat de toată lumea (a propos, unul din cuvintele japo­neze pentru bucătărie se citeşte kitchin, se pare că mai toate limbile au o rădăcină comună sau, dacă nu, măcar o pronunţie apropiată a cuvântului). Iar în materie de design al obiectelor pentru dining, vă propun (înainte de a intra pe www.igloo.ro pentru restul se­lec­ţi­ei) trei direcţii pe care le consider a fi mai speciale: un serviciu de ceai japonez Toshiyuki Kita (3), expus în cadrul Tokyo Designers Week de pe via Tortona; un setup interesant, vă­zut la Spa­zio Pontaccio (4), construit în jurul unei farfurii semnate Bi­xio Bra­ghieri, artist milanez apreciat; şi o grafică originală – Osci­lla­tion Plate, decorată, cu ajutorul unui pendul, de David Derksen Design (5).