Amplul proiect de transformare a însemnat nu doar conversia vechii mori, ci și extinderea ei, în curtea încăpătoare, printr-un corp ce adoptă, riguros și tăcut, proporțiile, textura și verticalitatea fațadei clădirii istorice, într-un gest de reverență față de memoria arhitecturală a locului. Deși, într-adevăr, mai auster decât „dublul” său din alt secol, corpul nou surprinde printr-o particularitate formală a fațadei, ale cărei „valuri” cărămizii dau impresia unei cortine de teatru. Tot în mod sugestiv, mișcarea continuă, tipică, a benzilor transportoare ale morii a fost imprimată acum fluxului de vizitatori, care circulă din foaierul comun prin intermediul unei scări centrale între aripa veche și aripa nouă.