fbpx

Mode Gakuen Cocoon Tower, Tokio

Volumul de 50 de etaje al Mode Gakuen Cocoon Tower e învăluit într-o reţea de triangulaţii dese, puternice, propunând vizual metafora coconului. Într-adevăr, această formă protectoare îi inspiră pe studenţii celor trei facultăţi ce funcţionează în interior să fie creativi, să se dezvolte şi să accepte schimbarea. De formă eliptică şi cu o înălţime de 204 metri, reprezintă un campus universitar cu totul ieşit din comun.

Text: Luiza Hanc
Foto: © Koji Horiuchi

Soluţia dezvoltării pe înălţime a unei clădiri destinate educaţiei s-ar putea să fie obişnuită în peisajul din Tokio, dar, la scară globală, e destul de rară. Doar Universitatea de Stat Lomonosov, din Moscova, cu cei 239 de metri ai săi, întrece Cocoon Tower, ca întindere verticală. Construcţia adăposteşte aproximativ 10 000 de studenţi, înscrişi la una din cele trei instituţii educaţionale ce ţin de vocaţie: şcoala de modă (Tokio Mode Gakuen), cea de IT şi tehnologie (HAL), respectiv cea de medicină (Shuto Iko). Cele trei sunt amplasate în segmente distincte ale clădirii: superior, median şi inferior, astfel ele funcţionează în paralel, fără să se incomodeze reciproc.
Volumetric, turnul este greu de descris în termeni geometrici standard. Planul de etaj curent, în schimb, este mult mai uşor de descifrat:  trei săli de clasă rectangulare, identice ca dimensiune, se rotesc la 120° în jurul unui nod central ce adăposteşte circulaţiile şi zonele de serviciu. Pe verticală, pe toată înălţimea celor 50 de etaje, încăperile dreptunghiulare ale claselor sunt amplasate decalat, descriind o formă curbată per ansamblu. Tot restul spaţiului este amenajat ca „student lounge”, zone de discuţii, expoziţii temporare, întâlniri şi petrecut timpul între cursuri. Aceste zone sunt dezvoltate pe înălţime de trei niveluri şi orientate cardinal spre est, sud-vest şi nord-vest, oferind privelişti deosebite asupra metropolei.
High-rise-ului îi este adăugat la bază un corp mai scund, ovoidal, ce adăposteşte două săli de tip auditorium, ce pot primi, în limita a 1 000 de locuri, evenimente ce ţin de vreuna din şcoli ori manifestări culturale de amploare mai mare şi importanţă publică. De altfel, impactul pozitiv al clădirii pentru comunitatea în mijlocul căreia se înalţă a fost unul din dezideratele proiectului. Turnul este amplasat astfel încât să funcţioneze ca o poartă spre cel mai aglomerat terminal al liniei de cale ferată, Shinjuku CBD (Central Business District). Forma eliptică a volumului şi suprafaţa dezvoltată puţin în plan a permis ca mai mult spaţiu de la nivelul străzii să fie amenajat peisagistic: astfel, coconul gigantic oferă oraşului o zonă pietonală plăcută, utilă în peisajul destul de înghesuit al Tokioului.
Printr-un sistem inteligent de co-generare energetică, căldura şi electricitatea necesare sunt produse în proporţie de 40% de clădire, ceea ce creşte eficienţa ei, limitând în acelaşi timp costurile de întreţinere, dar şi efectele nocive asupra mediului. De asemenea, layoutul eliptic al clădirii asigură o absorbţie cumva uniformă a luminii solare, evitând reflecţia radiaţiei solare spre împrejurimi. Dar forma aerodinamică a turnului are şi alt impact asupra peisajului urban: asigură dispersia curenţilor de aer caracteristici cartierului de zgârie-nori în care e amplasat.
Construcţia este inovatoare şi din punct de vedere al ingineriei. Suprastructura este alcătuită din tuburi metalice cu umplutură de beton (CFT, concrete filled tubes), după un concept destul de simplu în teorie: trei cadre diagrid (DG) eliptice, plus un nucleu rigid central. Cele trei cadre DG sunt legate rigid între ele, doar la bază şi la nivelul superior, astfel încât întregul ansamblu poate fi privit ca un mega-portal solicitat la rotaţii mari la mijloc şi neglijabile la extremităţi.
Trăsătura cea mai interesantă a Cocoon Tower poate fi considerată acoperişul ei retractabil. Din considerente arhitecturale estetice, acoperişul clădirii urmează forma curbă a întregului volum. Totuşi, era nevoie de o suprafaţă plană ce poate primi intervenţia elicopterelor, lucru cerut de Departamentul de Pompieri al Tokio. Astfel, cu ajutorul unor cricuri hidraulice, o porţiune din acoperiş se ridică în 8 minute, dezvăluind o pistă de aterizare.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0