Morphosis

Fiecare proiect Morphosis este un mecanism complex, un cumul de mecanisme dezasamblate şi apoi reunite într-unul unic. Fiecare proiect este o recompunere a urbanului, a programului în sine şi a detaliilor, generând o structură unică, irepetabilă, imposibil de transbordat într-un alt spaţiu, o structură care porneşte de la esenţa sitului şi ajunge să-l redefinească într-un mod cu totul neaşteptat.

Text: Ioana Păunescu
Foto: © Morphosis Architects, Roland Halbe, courtesy of Hypo Bank, Ernst Peter Prokop, Kim Zwarts

Proiectul pentru Centrul BMW din München (finalist al competiţiei din 2001) se concentrează asupra rezolvării unor aspecte critice ale urbanismului, tehnologiei şi ecologiei, toate în strânsă relaţie cu valorile companiei. Datele intrinseci ale sitului au dictat o anumită strategie, evidenţiată în proiect printr-o infrastructură complexă. Principalul scop al rezolvării sitului a fost acela de a crea un reper urban şi de a evidenţia legătura dintre BMW, Parcul Olimpic şi oraşul München.

Spaţiul principal (care funcţionează ca zonă de livrare a automobilelor către client) este un volum transparent, în interiorul căruia se dezvoltă o spirală, pe care fiecare maşină o parcurge spre ieşire. Acest volum este amplasat în colţul clădirii, în timp ce restul construcţiei a fost perforat pentru a lăsa să se vadă turnul BMW şi peisajul urban din spatele ei. Proiectul asociază fragmente disparate de texturi urbane, tocmai pentru a transforma centrul BMW într-o extindere a parcului adiacent, dar şi a clădirilor şi a traficului.

În timp ce limbajul materialelor şi al structurii denotă o infrastructură clară, architectura cinetică a faţadei sediului Caltrans din Los Angeles împrumută caracteristici din imaginea unui automobil. Învelişul exterior al faţadei duble se detaşează de corpul clădirii, funcţionând asemenea caroseriei care protejează interiorul. O membrană de panouri din aluminiu perforat se închide şi se deschide, în funcţie de intensitatea şi de unghiul de incidenţă al razelor solare. Opacă şi fără niciun fel de ferestre pe perioada zilei, clădirea se transformă treptat, până în momentul (din seară) în care ajunge să fie perfect transparentă. În interior, spaţiile de birouri sunt în totalitate deschise, fără să denote vreo ierarhie.

Lobby-ul principal este amplasat în exterior, având aspectul unei pieţe urbane, dedicate atât angajaţilor, cât şi vizitatorilor, flancată de spaţii expoziţionale, de cafeterie şi de o instalaţie luminoasă (realizată în colaborare cu designerul Keith Sonnier) a cărei imagine este inseparabilă de cea a arhitecturii. Benzi orizontale de neon roşu şi tuburi albastre de argon mimează traficul de pe autostrăzile oraşului Los Angeles.

Hypo Alpe-Adria-Center integrează complexităţi inerente graniţei dintre tipologia rurală şi urbană; forma sa este clar inspirată din peisajul pre-alpin şi din forma străzilor, pasajelor şi pieţelor unui orăşel. Centrul se află la est de Klagenfurt, în Austria, într-o zonă în care suburbia înaintează tot mai mult spre regiunile agricole. Asemenea oricărei alte zone urbane de acest fel, această suburbie cuprinde complexe rezidenţiale, dar şi mari spaţii de parcare şi clădiri comerciale. Acoperişul proiectului Morphosis creează un fel de peisaj conceptual, iar construcţia în sine pare o formă de relief reconfigurat. Asemenea efectului mişcării seismice, cele cinci niveluri ale acestui sediu de bancă sunt desprinde parcă de fundaţie. Volumele separate ale centrului intersectează o curte interioară care permite luminii să pătrundă până în zona parterului. La fiecare nivel, pasarelele leagă holurile şi zonele de circulaţii verticale, continuându-se apoi, prin faţadă, pentru a crea mici terase cu vedere spre stradă. Circulaţiile pietonale sunt o extensie a străzilor periferice existente: axele cardo şi decumanus sunt clar dispuse în organizarea interioară. Accesul din aglomerata Volkermarkt Strasse se face prin capătul sudic al lui decumanus, care traversează spaţiile publice şi banca pentru a ajunge, în capătul din nord, într-o zonă cu parcuri, spaţii comerciale şi grădiniţă, o zonă de tranziţie spre cea rezidenţială. Atât programul (tipologia), cât şi forma (topologia) redefinesc rolul băncii Hypo ca instituţie civică importantă.

Într-o suburbie din Madrid cu case convenţionale, lipsite de personalitate, Morphosis a creat o tipologie a „porozităţii”, menită să reprezinte idealurile sociale ale acestui tip de program. Ca alternativă a blocurilor, acest proiect explorează un model social radical diferit, care se integrează în topologia peisajului şi a suburbiei. Preluând caracterstici comune ale locuinţelor individuale în cadrul unui model cu buget redus, arhitecţii au creat un complex cu loggii, spaţii verzi şi funcţiuni care nu există în mod normal în programul de locuinţe din Spania. Spaţiile verzi se regăsesc în trei moduri diferite: patio-uri în cadrul unităţilor rezidenţiale individuale, grădini publice de dimensiuni medii care punctează structura ansamblului şi un spaţiu amplu, comun, „paseo”, care ţine loc aici de hol interior. Peisajul se desfăşoară pe verticală: grădinile acoperă acest „sat” plat, creând un refugiu idilic.

Integrând peisajul şi formele construite în relaţii coerente cu ţesutul urban existent, Satul Olimpic NYC2012 creează „un nou ADN arhitectural, care va funcţiona ca stimul pentru ariile urbane adiacente”. O organizare urbană tridimensională pune în valoare apa, peisajul înconjurător, construcţia şi programul. Cele şase zone de parcare care se desfăşoară printre şi dedesubtul clădirilor Satului vor deveni, după Olimpiadă, spaţii comerciale. Turnurile rezidenţiale, o structură ondulatorie, ca o panglică, sunt amplasate într-un parc şi orientate potrivit condiţiilor solare şi eoliene, dar şi urbanistice.

La Centrul Pompidou din Paris, Thom Mayne (arhitect principal Morphosis) a realizat expoziţia „Continuities of the Incomplete” (8 martie – 17 iulie 2006). Este cea mai clară ilustrare a temelor acestui birou de arhitectură: complexitate, interconexiune, tensiune. Cele 24 de proiecte sunt dispuse fără ordonare conceptuală, cronologică sau tipologică, pentru a înlesni o lectură holistică a machetelor, desenelor, fotografiilor şi filmelor care ilustrează zece ani de proiecte..