Museum der Moderne Salzburg

În seria de articole dedicată arhitecturii care „expune“ arta, prezentăm Muzeul de Artă Modernă din Salzburg şi noul lui sediu inaugurat la sfârşitul anului 2004, mai puţin pentru caracterul spectacular al proiectului Mönchsberg, semnat de agenţia Friedrich Hoffe Zwink din München, cât pentru a face vizibilă una dintre soluţiile posibile de extindere a spaţiului iniţial – Rupertinum.

Text: Oana Tănase
Foto: www.museumdermoderne.at

În 1998, prin lansarea unui concurs internaţional de proiecte arhitecturale pentru noul sediu al muzeului s-a dorit crearea unui nou pol de greutate, care să echilibreze „imaginea“ şi facilităţile oferite de Rupertinum, sediul iniţial al Muzeului de Artă Modernă din Salzburg – o construcţie a cărei istorie acoperă şase secole. „Colegium Rupertinum“ a fost înfiinţat în 1350, sub arhiepiscopul Paris Lordon, însă asupra clădirii s-a intervenit în repetate rânduri, astfel încât o imagine datată 1633 dezvăluie chipul unui palat baroc. Pentru o vreme, onorând diverse funcţiuni, în 1983 clădirea ajunge să găzduiască colecţia renumitului dealer de artă Friedrich Welz, unul dintre bunii prieteni ai lui Oscar Kokoschka. Instituţia nou creată poartă din acel moment numele de Muzeul de Artă Modernă din Salzburg.

Initiaţiva de a crea un spaţiu suplimentar destinat expoziţiilor temporare a avut curajul să meargă până în inima muntelui: noul sediu al muzeului – Mönchsberg – se află în apropierea Cafenelei Winkler, unul dintre simbolurile vizuale puternice ale oraşului. Şi, pentru a-şi declara suplimentar apartenenţa la acest loc, faţada construcţiei, tratată geometric cu ajutorul unor panouri de marmură Untersberg, poartă cu sine ecouri ale operei „Don Giovanni“ de Mozart – de fapt, o imprimare a ritmului facilitată de un program computerizat. Organizată pe patru niveluri, noua construcţie favorizează o varietate de formate expoziţionale, precum şi alte funcţiuni specifice unui muzeu: structură primară a spaţiilor de expunere urmăreşte desenul literei S(alzburg). Dacă te afli în foyer, fie arunci o privire spre auditorium şi museum shop, fie urci spre cel de-al doilea etaj, „locuit“ de artă. La 3, te întâmpină o uriaşă „vitrină“ a grădinii de sculpturi, în fapt un dialog bine susţinut între exterior şi interior. Restaurantul, al cărui design este semnat de Mattheo Thun, deschide şi pofta şi ochiul către peisajul urban. Satisfăcut, poţi continua să urci către nivelul cel mai generos ca spaţiu de expunere.

Două sunt şi direcţiile majore de acţiune ale Muzeului de Artă Modernă din Salzburg: promovarea valorilor colecţiei proprii şi elaborarea unei platforme pentru artă contemporană. Inaugurarea din octombrie 2004 a coincis cu prezentarea unei expoziţii special dedicate colecţiei – de altfel una ambiţioasă şi permanent împrospătată: să menţionăm că putem afla aici de la piese reprezentative pentru arta începutului de secol 20 (Gustav Klimt, Oskar Kokoschka, Alfred Kubin), la expresionismul austriac ori mişcările artistice interbelice, până la Valie Export şi John Hilliard, Gerhard Rühm şi Elke Krystufek. Pe de altă parte, în cadrul unor programe precum „Project Room“ sau „Transit“ îşi vor afla locul artiştii din noua generaţie, indiferent de instrumentele şi problemele pe care le manipulează, într-o încercare de a menţine un dialog constant între scena austriacă şi contextul internaţional.

Expoziţia „Metropolis. The image of the city“ (ianuarie – mai 2005) este concepută în parteneriat cu Muzeul de Artă Modernă din Valencia: intenţia curatorilor este de a portretiza imaginea oraşului sub chipul unui colaj, iar sub această umbrelă sunt prezentate peste o sută de lucrări: desen, pictură, fotografie, sculptură sau ilustraţie de carte. Din punct de vedere cronologic, „Metropolis“ are îndrăzneala să acopere aproape un secol – de la constructivismul primelor decenii ale secolului XX la recente instalaţii holografice.